Lamentations 3

Я той муж, який бачив біду від жезла Його гніву,

Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.

Він провадив мене й допровадив до темряви, а не до світла...

El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină.

Лиш на мене все знову обертає руку Свою цілий день...

Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua.

Він виснажив тіло моє й мою шкіру, мої кості сторощив,

Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele.

обгородив Він мене, і мене оточив гіркотою та мукою,

A făcut zid împrejurul meu, şi m'a înconjurat cu otravă şi durere.

у темноті мене посадив, мов померлих давно...

Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.

Обгородив Він мене і не вийду, тяжкими вчинив Він кайдани мої...

M'a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m'a pus în lanţuri grele.

І коли я кричу й голошу, затикає Він вуха Свої на молитву мою...

Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.

Камінням обтесаним обгородив Він дороги мої, повикривлював стежки мої...

Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările.

Він для мене ведмедем чатуючим став, немов лев той у сховищі!

Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într'un loc ascuns.

Поплутав дороги мої та розшарпав мене, учинив Він мене опустошеним!

Mi -a abătut căile, şi apoi s'a aruncat pe mine, şi m'a pustiit.

Натягнув Свого лука й поставив мене, наче ціль для стріли,

Şi -a încordat arcul, şi m'a pus ţintă săgeţii Lui.

пустив стріли до нирок моїх з Свого сагайдака...

În rărunchi mi -a înfipt săgeţile din tolba Lui.

Для всього народу свого я став посміховиськом, глумливою піснею їхньою цілий день...

Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.

Наситив мене гіркотою, мене напоїв полином...

M'a săturat de amărăciune, m'a îmbătat cu pelin.

І стер мені зуби жорствою, до попелу кинув мене,

Mi -a sfărîmat dinţii cu pietre, m'a acoperit cu cenuşă.

і душа моя спокій згубила, забув я добро...

Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.

І сказав я: Загублена сила моя, та моє сподівання на Господа...

Şi am zis: ,,S'a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.``

Згадай про біду мою й муку мою, про полин та отруту,

,,Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!``

душа моя згадує безперестанку про це, і гнеться в мені...

Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.

Оце я нагадую серцеві своєму, тому то я маю надію:

Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

Це милість Господня, що ми не погинули, бо не покінчилось Його милосердя,

Bunătăţile Domnului nu s'au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,

нове воно кожного ранку, велика бо вірність Твоя!

ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare!

Господь це мій уділ, говорить душа моя, тому я надію на Нього складаю!

,,Domnul este partea mea de moştenire,`` zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.

Господь добрий для тих, хто надію на Нього кладе, для душі, що шукає Його!

Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută.

Добре, коли людина в мовчанні надію кладе на спасіння Господнє.

Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.

Добре для мужа, як носить ярмо в своїй молодості,

Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.

нехай він самітно сидить і мовчить, як поклав Він на нього його;

Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l -a pus pe grumaz;

хай закриє він порохом уста свої, може є ще надія;

să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;

хай щоку тому підставляє, хто його б'є, своєю ганьбою насичується...

să dea obrazul celui ce -l loveşte, şi să se sature de ocări.

Бо Господь не навіки ж покине!

Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

Бо хоч Він і засмутить кого, проте змилується за Своєю великою милістю,

Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:

бо не мучить Він з серця Свого, і не засмучує людських синів.

căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.

Щоб топтати під своїми ногами всіх в'язнів землі,

Cînd se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,

щоб перед обличчям Всевишнього право людини зігнути,

cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,

щоб гнобити людину у справі судовій його, оцього не має на оці Господь!

cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?

Хто то скаже і станеться це, як Господь того не наказав?

Cine a spus şi s'a întîmplat ceva fără porunca Domnului?

Хіба не виходить усе з уст Всевишнього, зле та добре?

Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?

Чого ж нарікає людина жива? Нехай скаржиться кожен на гріх свій.

De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!

Пошукаймо доріг своїх та дослідімо, і вернімось до Господа!

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.

підіймімо своє серце та руки до Бога на небі!

Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:

Спроневірились ми й неслухняними стали, тому не пробачив Ти нам,

,,Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!``

закрився Ти гнівом і гнав нас, убивав, не помилував,

În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.

закрив Себе хмарою, щоб до Тебе молитва моя не дійшла...

Te-ai învăluit într'un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.

Сміттям та огидою нас Ти вчинив між народами,

Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.

наші всі вороги пороззявляли на нас свого рота,

Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.

страх та яма на нас поприходили, руїна й погибіль...

De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.

Моє око спливає потоками водними через нещастя дочки мого люду...

Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.

Виливається око моє безупинно, нема бо перерви,

Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz,

аж поки не зглянеться та не побачить Господь із небес,

pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea.

моє око вчиняє журбу для моєї душі через дочок усіх мого міста...

Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele.

Ловлячи, ловлять мене, немов птаха, мої вороги безпричинно,

Cei ce mă urăsc fără temei, m'au gonit ca pe o pasăre.

життя моє в яму замкнули вони, і каміннями кинули в мене...

Voiau să-mi nimicească viaţa într'o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.

Пливуть мені води на голову, я говорю: Вже погублений я!...

Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: ,,Sînt perdut!``

Кликав я, Господи, Ймення Твоє із найглибшої ями,

Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.

Ти чуєш мій голос, не заховуй же вуха Свого від зойку мого, від благання мого!

Tu mi-ai auzit glasul: ,,Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.``

Ти близький того дня, коли кличу Тебе, Ти говориш: Не бійся!

În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: ,,Nu te teme!``

За душу мою Ти змагався, о Господи, життя моє викупив Ти.

Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!

Ти бачиш, о Господи, кривду мою, розсуди ж Ти мій суд!

Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.

Усю їхню помсту Ти бачиш, всі задуми їхні на мене,

Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.

Ти чуєш, о Господи, їхні наруги, всі задуми їхні на мене,

Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,

мову повстанців на мене та їхнє буркотіння на мене ввесь день...

cuvîntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea.

Побач їхнє сидіння та їхнє вставання, як завжди глумлива їхня пісня!

Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură.

Заплати їм, о Господи, згідно з чином їхніх рук!

Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor!

Подай їм темноту на серце, прокляття Твоє нехай буде на них!

Împetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!

Своїм гнівом жени їх, і вигуби їх з-під Господніх небес!

Urmăreşte -i, în mînia Ta, şi şterge -i de supt ceruri, Doamne!``