Lamentations 3

Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.

Я той муж, який бачив біду від жезла Його гніву,

El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină.

Він провадив мене й допровадив до темряви, а не до світла...

Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua.

Лиш на мене все знову обертає руку Свою цілий день...

Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele.

Він виснажив тіло моє й мою шкіру, мої кості сторощив,

A făcut zid împrejurul meu, şi m'a înconjurat cu otravă şi durere.

обгородив Він мене, і мене оточив гіркотою та мукою,

Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.

у темноті мене посадив, мов померлих давно...

M'a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m'a pus în lanţuri grele.

Обгородив Він мене і не вийду, тяжкими вчинив Він кайдани мої...

Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.

І коли я кричу й голошу, затикає Він вуха Свої на молитву мою...

Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările.

Камінням обтесаним обгородив Він дороги мої, повикривлював стежки мої...

Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într'un loc ascuns.

Він для мене ведмедем чатуючим став, немов лев той у сховищі!

Mi -a abătut căile, şi apoi s'a aruncat pe mine, şi m'a pustiit.

Поплутав дороги мої та розшарпав мене, учинив Він мене опустошеним!

Şi -a încordat arcul, şi m'a pus ţintă săgeţii Lui.

Натягнув Свого лука й поставив мене, наче ціль для стріли,

În rărunchi mi -a înfipt săgeţile din tolba Lui.

пустив стріли до нирок моїх з Свого сагайдака...

Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.

Для всього народу свого я став посміховиськом, глумливою піснею їхньою цілий день...

M'a săturat de amărăciune, m'a îmbătat cu pelin.

Наситив мене гіркотою, мене напоїв полином...

Mi -a sfărîmat dinţii cu pietre, m'a acoperit cu cenuşă.

І стер мені зуби жорствою, до попелу кинув мене,

Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.

і душа моя спокій згубила, забув я добро...

Şi am zis: ,,S'a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.``

І сказав я: Загублена сила моя, та моє сподівання на Господа...

,,Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!``

Згадай про біду мою й муку мою, про полин та отруту,

Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.

душа моя згадує безперестанку про це, і гнеться в мені...

Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

Оце я нагадую серцеві своєму, тому то я маю надію:

Bunătăţile Domnului nu s'au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,

Це милість Господня, що ми не погинули, бо не покінчилось Його милосердя,

ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare!

нове воно кожного ранку, велика бо вірність Твоя!

,,Domnul este partea mea de moştenire,`` zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.

Господь це мій уділ, говорить душа моя, тому я надію на Нього складаю!

Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută.

Господь добрий для тих, хто надію на Нього кладе, для душі, що шукає Його!

Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.

Добре, коли людина в мовчанні надію кладе на спасіння Господнє.

Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.

Добре для мужа, як носить ярмо в своїй молодості,

Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l -a pus pe grumaz;

нехай він самітно сидить і мовчить, як поклав Він на нього його;

să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;

хай закриє він порохом уста свої, може є ще надія;

să dea obrazul celui ce -l loveşte, şi să se sature de ocări.

хай щоку тому підставляє, хто його б'є, своєю ганьбою насичується...

Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

Бо Господь не навіки ж покине!

Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:

Бо хоч Він і засмутить кого, проте змилується за Своєю великою милістю,

căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.

бо не мучить Він з серця Свого, і не засмучує людських синів.

Cînd se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,

Щоб топтати під своїми ногами всіх в'язнів землі,

cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,

щоб перед обличчям Всевишнього право людини зігнути,

cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?

щоб гнобити людину у справі судовій його, оцього не має на оці Господь!

Cine a spus şi s'a întîmplat ceva fără porunca Domnului?

Хто то скаже і станеться це, як Господь того не наказав?

Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?

Хіба не виходить усе з уст Всевишнього, зле та добре?

De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!

Чого ж нарікає людина жива? Нехай скаржиться кожен на гріх свій.

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.

Пошукаймо доріг своїх та дослідімо, і вернімось до Господа!

Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:

підіймімо своє серце та руки до Бога на небі!

,,Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!``

Спроневірились ми й неслухняними стали, тому не пробачив Ти нам,

În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.

закрився Ти гнівом і гнав нас, убивав, не помилував,

Te-ai învăluit într'un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.

закрив Себе хмарою, щоб до Тебе молитва моя не дійшла...

Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.

Сміттям та огидою нас Ти вчинив між народами,

Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.

наші всі вороги пороззявляли на нас свого рота,

De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.

страх та яма на нас поприходили, руїна й погибіль...

Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.

Моє око спливає потоками водними через нещастя дочки мого люду...

Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz,

Виливається око моє безупинно, нема бо перерви,

pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea.

аж поки не зглянеться та не побачить Господь із небес,

Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele.

моє око вчиняє журбу для моєї душі через дочок усіх мого міста...

Cei ce mă urăsc fără temei, m'au gonit ca pe o pasăre.

Ловлячи, ловлять мене, немов птаха, мої вороги безпричинно,

Voiau să-mi nimicească viaţa într'o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.

життя моє в яму замкнули вони, і каміннями кинули в мене...

Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: ,,Sînt perdut!``

Пливуть мені води на голову, я говорю: Вже погублений я!...

Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.

Кликав я, Господи, Ймення Твоє із найглибшої ями,

Tu mi-ai auzit glasul: ,,Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.``

Ти чуєш мій голос, не заховуй же вуха Свого від зойку мого, від благання мого!

În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: ,,Nu te teme!``

Ти близький того дня, коли кличу Тебе, Ти говориш: Не бійся!

Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!

За душу мою Ти змагався, о Господи, життя моє викупив Ти.

Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.

Ти бачиш, о Господи, кривду мою, розсуди ж Ти мій суд!

Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.

Усю їхню помсту Ти бачиш, всі задуми їхні на мене,

Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,

Ти чуєш, о Господи, їхні наруги, всі задуми їхні на мене,

cuvîntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea.

мову повстанців на мене та їхнє буркотіння на мене ввесь день...

Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură.

Побач їхнє сидіння та їхнє вставання, як завжди глумлива їхня пісня!

Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor!

Заплати їм, о Господи, згідно з чином їхніх рук!

Împetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!

Подай їм темноту на серце, прокляття Твоє нехай буде на них!

Urmăreşte -i, în mînia Ta, şi şterge -i de supt ceruri, Doamne!``

Своїм гнівом жени їх, і вигуби їх з-під Господніх небес!