Lamentations 3

Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.

YO soy el hombre que ha visto aflicción en la vara de su enojo.

El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină.

Guióme y llevóme en tinieblas, mas no en luz.

Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua.

Ciertamente contra mí volvió y revolvió su mano todo el día.

Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele.

Hizo envejecer mi carne y mi piel; quebrantó mis huesos.

A făcut zid împrejurul meu, şi m'a înconjurat cu otravă şi durere.

Edificó contra mí, y cercóme de tósigo y de trabajo.

Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.

Asentóme en oscuridades, como los ya muertos de mucho tiempo.

M'a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m'a pus în lanţuri grele.

Cercóme por todos lados, y no puedo salir; agravó mis grillos.

Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.

Aun cuando clamé y dí voces, cerro los oídos á mi oración.

Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările.

Cercó mis caminos con piedra tajada, torció mis senderos.

Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într'un loc ascuns.

Como oso que acecha fué para mí, como león en escondrijos.

Mi -a abătut căile, şi apoi s'a aruncat pe mine, şi m'a pustiit.

Torció mis caminos, y depedazóme; tornóme asolado.

Şi -a încordat arcul, şi m'a pus ţintă săgeţii Lui.

Su arco entesó, y púsome como blanco á la saeta.

În rărunchi mi -a înfipt săgeţile din tolba Lui.

Hizo entrar en mis riñones las saetas de su aljaba.

Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.

Fuí escarnio á todo mi pueblo, canción de ellos todos los días.

M'a săturat de amărăciune, m'a îmbătat cu pelin.

Hartóme de amarguras, embriagóme de ajenjos.

Mi -a sfărîmat dinţii cu pietre, m'a acoperit cu cenuşă.

Quebróme los dientes con cascajo, cubrióme de ceniza.

Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.

Y mi alma se alejó de la paz, olvidéme del bien.

Şi am zis: ,,S'a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.``

Y dije: Pereció mi fortaleza, y mi esperanza de JEHOVÁ.

,,Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!``

Acuérdate de mi aflicción y de mi abatimiento, del ajenjo y de la hiel.

Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.

Tendrálo aún en memoria mi alma, porque en mí está humillada.

Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

Esto reduciré á mi corazón, por lo cual esperaré.

Bunătăţile Domnului nu s'au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,

Es por la misericordia de JEHOVÁ que no somos consumidos, porque nunca decayeron sus misericordias.

ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare!

Nuevas son cada mañana; grande es tu fidelidad.

,,Domnul este partea mea de moştenire,`` zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.

Mi parte es JEHOVÁ, dijo mi alma; por tanto en él esperaré.

Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută.

Bueno es JEHOVÁ á los que en él esperan, al alma que le buscare.

Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.

Bueno es esperar callando en la salud de JEHOVÁ.

Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.

Bueno es al hombre, si llevare el yugo desde su mocedad.

Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l -a pus pe grumaz;

Sentaráse solo, y callará, porque lo llevó sobre sí.

să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;

Pondrá su boca en el polvo, por si quizá hay esperanza.

să dea obrazul celui ce -l loveşte, şi să se sature de ocări.

Dará la mejilla al que le hiriere; hartaráse de afrenta.

Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

Porque el Señor no desechará para siempre:

Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:

Antes si afligiere, también se compadecerá según la multitud de sus misericordias.

căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.

Porque no aflige ni congoja de su corazón á los hijos de los hombres.

Cînd se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,

Desmenuzar bajo de sus pies todos los encarcelados de la tierra,

cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,

Hacer apartar el derecho del hombre ante la presencia del Altísimo,

cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?

Trastornar al hombre en su causa, el Señor no lo sabe.

Cine a spus şi s'a întîmplat ceva fără porunca Domnului?

¿Quién será aquel que diga, que vino algo que el Señor no mandó?

Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?

¿De la boca del Altísimo no saldrá malo y bueno?

De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!

¿Por qué murmura el hombre viviente, el hombre en su pecado?

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.

Escudriñemos nuestros caminos, y busquemos, y volvámonos á JEHOVÁ.

Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:

Levantemos nuestros corazones con las manos á Dios en los cielos.

,,Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!``

Nosotros nos hemos rebelado, y fuimos desleales; tú no perdonaste.

În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.

Desplegaste la ira, y nos perseguiste; mataste, no perdonaste.

Te-ai învăluit într'un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.

Te cubriste de nube, porque no pasase la oración nuestra.

Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.

Raedura y abominación nos tornaste en medio de los pueblos.

Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.

Todos nuestros enemigos abrieron sobre nosotros su boca.

De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.

Temor y lazo fué para nosotros, asolamiento y quebrantamiento.

Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.

Ríos de aguas echan mis ojos, por el quebrantamiento de la hija de mi pueblo.

Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz,

Mis ojos destilan, y no cesan, porque no hay alivio,

pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea.

Hasta que JEHOVÁ mire y vea desde los cielos.

Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele.

Mis ojos contristaron mi alma, por todas las hijas de mi ciudad.

Cei ce mă urăsc fără temei, m'au gonit ca pe o pasăre.

Mis enemigos me dieron caza como á ave, sin por qué.

Voiau să-mi nimicească viaţa într'o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.

Ataron mi vida en mazmorra, pusieron piedra sobre mí.

Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: ,,Sînt perdut!``

Aguas de avenida vinieron sobre mi cabeza; yo dije: Muerto soy.

Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.

Invoqué tu nombre, oh JEHOVÁ, desde la cárcel profunda.

Tu mi-ai auzit glasul: ,,Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.``

Oíste mi voz; no escondas tu oído á mi clamor, para mi respiro

În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: ,,Nu te teme!``

Acercástete el día que te invoqué: dijiste: No temas.

Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!

Abogaste, Señor, la causa de mi alma; redimiste mi vida.

Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.

Tú has visto, oh JEHOVÁ, mi agravio; defiende mi causa.

Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.

Tú has visto toda su venganza; todos sus pensamientos contra mí.

Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,

Tú has oído el oprobio de ellos, oh JEHOVÁ, todas sus maquinaciones contra mí;

cuvîntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea.

Los dichos de los que contra mí se levantaron, y su designio contra mí todo el día.

Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură.

Su sentarse, y su levantarse mira: yo soy su canción.

Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor!

Dales el pago, oh JEHOVÁ, según la obra de sus manos.

Împetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!

Dales ansia de corazón, tu maldición á ellos.

Urmăreşte -i, în mînia Ta, şi şterge -i de supt ceruri, Doamne!``

Persíguelos en tu furor, y quebrántalos de debajo de los cielos, oh JEHOVÁ.