Lamentations 3

Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.

Io sono un uomo che ha veduto l’afflizione sotto la verga del suo furore.

El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină.

Egli m’ha condotto, m’ha fatto camminare nelle tenebre e non nella luce.

Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua.

Sì, contro di me di nuovo volge la sua mano tutto il giorno.

Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele.

Egli ha consunta la mia carne e la mia pelle, ha fiaccato le mie ossa.

A făcut zid împrejurul meu, şi m'a înconjurat cu otravă şi durere.

Ha costituito una cinta contro di me, m’ha circondato d’amarezza e d’affanno.

Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.

M’ha fatto abitare in luoghi tenebrosi, come quelli che son morti da lungo tempo.

M'a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m'a pus în lanţuri grele.

Egli m’ha circondato d’un muro, perché non esca: m’ha caricato di pesanti catene.

Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.

Anche quando grido e chiamo al soccorso, egli chiude l’accesso alla mia preghiera.

Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările.

Egli m’ha sbarrato la via di blocchi di pietra, ha sconvolti i miei sentieri.

Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într'un loc ascuns.

Egli è stato per me come un orso in agguato, come un leone in luoghi nascosti.

Mi -a abătut căile, şi apoi s'a aruncat pe mine, şi m'a pustiit.

Egli m’ha sviato dal mio cammino e m’ha squarciato, m’ha reso desolato.

Şi -a încordat arcul, şi m'a pus ţintă săgeţii Lui.

Ha teso il suo arco, m’ha preso come mira delle sue frecce.

În rărunchi mi -a înfipt săgeţile din tolba Lui.

M’ha fatto penetrar nelle reni le saette del suo turcasso.

Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.

Io son diventato lo scherno di tutto il mio popolo, la sua canzone di tutto il giorno.

M'a săturat de amărăciune, m'a îmbătat cu pelin.

Egli m’ha saziato d’amarezza, m’ha abbeverato d’assenzio.

Mi -a sfărîmat dinţii cu pietre, m'a acoperit cu cenuşă.

M’ha spezzato i denti con della ghiaia, m’ha affondato nella cenere.

Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.

Tu hai allontanata l’anima mia dalla pace, io ho dimenticato il benessere.

Şi am zis: ,,S'a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.``

Io ho detto: "E’ sparita la mia fiducia, non ho più speranza nell’Eterno!"

,,Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!``

Ricordati della mia afflizione, della mia vita raminga, dell’assenzio e dell’amarezza!

Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.

L’anima mia se ne ricorda del continuo, e n’è abbattuta dentro di me.

Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

Questo voglio richiamarmi alla mente, per questo voglio sperare:

Bunătăţile Domnului nu s'au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,

E’ una grazia dell’Eterno che non siamo stati interamente distrutti; poiché le sue compassioni non sono esaurite;

ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare!

si rinnovano ogni mattina. Grande è la tua fedeltà!

,,Domnul este partea mea de moştenire,`` zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.

"L’Eterno è la mia parte", dice l’anima mia, "perciò spererò in lui".

Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută.

L’Eterno è buono per quelli che sperano in lui, per l’anima che lo cerca.

Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.

Buona cosa è aspettare in silenzio la salvezza dell’Eterno.

Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.

Buona cosa è per l’uomo portare il giogo nella sua giovinezza.

Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l -a pus pe grumaz;

Si segga egli solitario e stia in silenzio quando l’Eterno glielo impone!

să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;

Metta la sua bocca nella polvere! forse, v’è ancora speranza.

să dea obrazul celui ce -l loveşte, şi să se sature de ocări.

Porga la guancia a chi lo percuote, si sazi pure di vituperio!

Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

Poiché il Signore non ripudia in perpetuo;

Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:

ma, se affligge, ha altresì compassione, secondo la moltitudine delle sue benignità;

căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.

giacché non è volentieri ch’egli umilia ed affligge i figliuoli degli uomini.

Cînd se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,

Quand’uno schiaccia sotto i piedi tutti i prigionieri della terra,

cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,

quand’uno perverte il diritto d’un uomo nel cospetto dell’Altissimo,

cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?

quando si fa torto ad alcuno nella sua causa, il Signore non lo vede egli?

Cine a spus şi s'a întîmplat ceva fără porunca Domnului?

Chi mai dice una cosa che s’avveri, se il Signore non l’ha comandato?

Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?

Il male ed il bene non procedon essi dalla bocca dell’Altissimo?

De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!

Perché il vivente si rammaricherebbe? Ognuno si rammarichi del proprio peccato!

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.

Esaminiamo le nostre vie, scrutiamole, e torniamo all’Eterno!

Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:

Eleviamo insiem con le mani, i nostri cuori a Dio ne’ cieli!

,,Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!``

Noi abbiam peccato, siamo stati ribelli, e tu non hai perdonato.

În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.

Tu ti sei avvolto nella tua ira, e ci hai inseguiti; tu hai ucciso senza pietà;

Te-ai învăluit într'un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.

ti sei avvolto in una nuvola, perché la preghiera non potesse passare;

Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.

tu hai fatto di noi delle spazzature, dei rifiuti, in mezzo ai popoli.

Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.

Tutti i nostri nemici aprono larga la bocca contro di noi.

De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.

Ci son toccati il terrore, la fossa, la desolazione e la ruina.

Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.

I miei occhi si sciolgono in rivi d’acqua, a motivo della ruina della figliuola del mio popolo.

Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz,

L’occhio mio si scioglie in lacrime, senza posa, senza intermittenza,

pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea.

finché dal cielo l’Eterno non guardi e non veda il nostro stato.

Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele.

L’occhio mio m’affanna l’anima a motivo di tutte le figliuole della mia città.

Cei ce mă urăsc fără temei, m'au gonit ca pe o pasăre.

Quelli che mi son nemici senza cagione, m’han dato la caccia come a un uccello.

Voiau să-mi nimicească viaţa într'o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.

M’hanno annientato la vita nella fossa, m’han gettato delle pietre addosso.

Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: ,,Sînt perdut!``

Le acque salivano fin sopra al mio capo, io dicevo: "E’ finita per me!"

Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.

Io ho invocato il tuo nome, o Eterno, dal fondo della fossa;

Tu mi-ai auzit glasul: ,,Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.``

tu hai udito la mia voce; non nascondere il tuo orecchio al mio sospiro, al mio grido!

În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: ,,Nu te teme!``

Nel giorno ch’io t’ho invocato ti sei avvicinato; tu hai detto: "Non temere!"

Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!

O Signore, tu hai difesa la causa dell’anima mia, tu hai redento la mia vita.

Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.

O Eterno, tu vedi il torto che m’è fatto, giudica tu la mia causa!

Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.

Tu vedi tutto il loro rancore, tutte le loro macchinazioni contro di me.

Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,

Tu odi i loro oltraggi, o Eterno, tutte le loro macchinazioni contro di me,

cuvîntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea.

il linguaggio di quelli che si levano contro di me, quello che meditano contro di me tutto il giorno!

Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură.

Guarda! quando si seggono, quando s’alzano, io sono la loro canzone.

Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor!

Tu li retribuirai, o Eterno, secondo l’opera delle loro mani.

Împetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!

Darai loro induramento di cuore, la tua maledizione.

Urmăreşte -i, în mînia Ta, şi şterge -i de supt ceruri, Doamne!``

Li inseguirai nella tua ira, e li sterminerai di sotto i cieli dell’Eterno.