Lamentations 3

Jeg er den, der så nød ved hans vredes ris,

Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.

mig har han ført og ledt i det tykkeste Mulm,

El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină.

ja, Hånden vender han mod mig Dagen lang.

Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua.

Mit Bød og min Hud har han opslidt, brudt mine Ben,

Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele.

han mured mig inde, omgav mig med Galde og Møje,

A făcut zid împrejurul meu, şi m'a înconjurat cu otravă şi durere.

lod mig bo i Mørke som de, der for længst er døde.

Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.

Han har spærret mig inde og lagt mig i tunge Lænker.

M'a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m'a pus în lanţuri grele.

Om jeg end råber og skriger, min Bøn er stængt ude.

Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.

Han spærred mine Veje med Kvader, gjorde Stierne kroge.

Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările.

Han blev mig en lurende Bjørn, en Løve i Baghold;

Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într'un loc ascuns.

han ledte mig vild, rev mig sønder og lagde mig øde;

Mi -a abătut căile, şi apoi s'a aruncat pe mine, şi m'a pustiit.

han spændte sin Bue; lod mig være Skive for Pilen.

Şi -a încordat arcul, şi m'a pus ţintă săgeţii Lui.

Han sendte sit Koggers Sønner i Nyrerne på mig;

În rărunchi mi -a înfipt săgeţile din tolba Lui.

hvert Folk lo mig ud og smæded mig Dagen lang,

Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.

med bittert mætted han mig, gav mig Malurt at drikke.

M'a săturat de amărăciune, m'a îmbătat cu pelin.

Mine Tænder lod han bide i Flint, han trådte mig i Støvet;

Mi -a sfărîmat dinţii cu pietre, m'a acoperit cu cenuşă.

han skilte min Sjæl fra Freden, jeg glemte Lykken

Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.

og sagde: "Min Livskraft, mit Håb til HERREN er ude."

Şi am zis: ,,S'a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.``

At mindes min Vånde og Flakken er Malurt og Galde;

,,Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!``

min Sjæl, den mindes det grant den grubler betynget.

Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.

Det lægger jeg mig på Sinde, derfor vil jeg håbe:

Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

HERRENs Miskundhed er ikke til Ende, ikke brugt op,

Bunătăţile Domnului nu s'au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,

hans Nåde er ny hver Morgen, hans Trofasthed stor.

ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare!

Min Del er HERREN, (siger min Sjæl,) derfor håber jeg på ham.

,,Domnul este partea mea de moştenire,`` zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.

Dem, der bier på HERREN, er han god, den Sjæl, der ham søger;

Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută.

det er godt at håbe i Stilhed på HERRENs Frelse,

Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.

godt for en Mand, at han bærer Åg i sin Ungdom.

Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.

Han sidde ensom og tavs, når han lægger det på ham;

Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l -a pus pe grumaz;

han trykke sin Mund mod Støvet, måske er der Håb.

să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;

Række Kind til den, der slår ham, mættes med Hån.

să dea obrazul celui ce -l loveşte, şi să se sature de ocări.

Thi Herren bortstøder ikke for evigt,

Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

har han voldt Kvide, så ynkes han, stor er hans Nåde;

Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:

ej af Hjertet plager og piner han Menneskens Børn.

căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.

Når Landets Fanger til Hobe trædes under Fod,

Cînd se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,

når Mandens Ret for den Højestes Åsyn bøjes,

cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,

når en Mand lider Uret i sin Sag mon Herren ej ser det?

cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?

Hvo taler vel, så det sker, om ej Herren byder?

Cine a spus şi s'a întîmplat ceva fără porunca Domnului?

Kommer ikke både ondt og godt fra den Højestes Mund?

Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?

Over hvad skal den levende sukke? Hver over sin Synd!

De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!

Lad os ransage, granske vore Veje og vende os til HERREN,

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.

løfte Hænder og Hjerte til Gud i Himlen;

Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:

vi syndede og stod imod, du tilgav ikke,

,,Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!``

men hylled dig i Vrede, forfulgte os, dræbte uden Skånsel,

În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.

hylled dig i Skyer, så Bønnen ej nåed frem;

Te-ai învăluit într'un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.

til Skarn og til Udskud har du gjort os midt iblandt Folkene.

Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.

De opspærred Munden imod os, alle vore Fjender.

Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.

Vor Lod blev Gru og Grav og Sammenbruds Øde;

De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.

Vandstrømme græder mit Øje, mit Folk brød sammen.

Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.

Hvileløst strømmer mit Øje, det kender ej Ro,

Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz,

før HERREN skuer ned fra Himlen, før han ser til.

pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea.

Synet af Byens Døtre piner min Sjæl.

Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele.

Jeg joges som en Fugl af Fjender, hvis Had var grundløst,

Cei ce mă urăsc fără temei, m'au gonit ca pe o pasăre.

de spærred mig inde i en Grube, de stenede mig;

Voiau să-mi nimicească viaţa într'o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.

Vand strømmed over mit Hoved, jeg tænkte: "Fortabt!"

Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: ,,Sînt perdut!``

Dit Navn påkaldte jeg, HERRE, fra Grubens Dyb;

Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.

du hørte min Røst: "O, gør dig ej døv for mit Skrig!"

Tu mi-ai auzit glasul: ,,Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.``

Nær var du den Dag jeg kaldte, du sagde: "Frygt ikke!"

În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: ,,Nu te teme!``

Du førte min Sag, o Herre, genløste mit Liv;

Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!

HERRE, du ser, jeg lider Uret. skaf mig min Ret!

Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.

Al deres Hævnlyst ser du, alle deres Rænker,

Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.

du hører deres Smædeord HERRE, deres Rænker imod mig,

Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,

mine Fjenders Tale og Tanker imod mig bestandig.

cuvîntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea.

Se dem, når de sidder eller står, deres Nidvise er jeg.

Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură.

Dem vil du gengælde, HERRE, deres Hænders Gerning,

Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor!

gør deres Hjerte forhærdet din Forbandelse over dem!

Împetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!

forfølg dem i Vrede, udryd dem under din Himmel.

Urmăreşte -i, în mînia Ta, şi şterge -i de supt ceruri, Doamne!``