II Samuel 22

Y HABLÓ David á JEHOVÁ las palabras de este cántico, el día que JEHOVÁ le había librado de la mano de todos sus enemigos, y de la mano de Saúl.

David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l -a izbăvit din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul.

Y dijo: JEHOVÁ es mi roca, y mi fortaleza, y mi libertador;

El a zis: ,,Domnul este stînca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.

Dios de mi roca, en él confiaré: Mi escudo, y el cuerno de mi salud, mi fortaleza, y mi refugio; Mi salvador, que me librarás de violencia.

Dumnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea... care mă mîntuieşte, turnul...... meu cel înalt şi scăparea... mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie.

Invocaré á JEHOVÁ, digno de ser loado. Y seré salvo de mis enemigos.

Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sînt izbăvit de vrămaşii mei.

Cuando me cercaron ondas de muerte, Y arroyos de iniquidad me asombraron,

Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră;

Me rodearon los dolores del infierno, Y me tomaron descuidado lazos de muerte.

legăturile mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.

Tuve angustia, invoqué á JEHOVÁ, Y clamé á mi Dios: Y él oyó mi voz desde su templo; Llegó mi clamor á sus oídos.

În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.

La tierra se removió, y tembló; Los fundamentos de los cielos fueron movidos, Y se estremecieron, porque él se airó.

Atunci pămîntul s'a cutremurat şi s'a clătinat, temeliile cerului s'au mişcat şi s'au zguduit, pentrucă El Se mîniase.

Subió humo de sus narices, Y de su boca fuego consumidor, Por el cual se encendieron carbones.

Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

Y abajo los cielos, y descendió: Una oscuridad debajo de sus pies.

A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era subt picioarele Lui.

Subió sobre el querubín, y voló: Aparecióse sobre las alas del viento.

Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului;

Puso tinieblas alrededor de sí á modo de pabellones; Aguas negras y espesas nubes.

era înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.

Del resplandor de su presencia Se encendieron ascuas ardientes.

Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc.

JEHOVÁ tronó desde los cielos, Y el Altísimo dió su voz;

Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul;

Arrojó saetas, y desbaratólos; Relampagueó, y consumiólos.

a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i -a pus pe fugă.

Entonces aparecieron los manantiales de la mar, Y los fundamentos del mundo fueron descubiertos, Á la reprensión de JEHOVÁ, Al resoplido del aliento de su nariz.

Fundul mării s'a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.

Extendió su mano de lo alto, y arrebatóme, Y sacóme de copiosas aguas.

El şi -a întins mîna de sus din înălţime, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari;

Libróme de fuertes enemigos, De aquellos que me aborrecían, los cuales eran más fuertes que yo.

m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei cari erau mai tari decît mine.

Asaltáronme en el día de mi calamidad; Mas JEHOVÁ fué mi sostén.

Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,

Sacóme á anchura; Libróme, porque puso su voluntad en mí.

El m'a scos la loc larg. El m'a mîntuit, pentrucă mă iubeşte.

Remuneróme JEHOVÁ conforme á mi justicia: Y conforme á la limpieza de mis manos, me dió la paga.

Domnul mi -a răsplătit după nevinovăţia mea, mi -a făcut după curăţia mînilor mele;

Porque yo guardé los caminos de JEHOVÁ; Y no me aparté impíamente de mi Dios.

căci am păzit căile Domnului, nu m'am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.

Porque delante de mí tengo todas sus ordenanzas; Y atento á sus fueros, no me retiraré de ellos.

Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.

Y fuí íntegro para con él, Y guárdeme de mi iniquidad.

Am fost fără vină înaintea Lui, m'am păzit de fărădelegea mea.

Remuneróme por tanto JEHOVÁ conforme á mi justicia, Y conforme á mi limpieza delante de sus ojos.

De aceea Domnul mi -a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înainte Lui.

Con el bueno eres benigno, Y con el íntegro te muestras íntegro;

Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,

Limpio eres para con el limpio, Mas con el perverso eres rígido.

cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.

Y tú salvas al pueblo humilde; Mas tus ojos sobre los altivos, para abatirlos.

Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mîndri.

Porque tú eres mi lámpara, oh JEHOVÁ: JEHOVÁ da luz á mis tinieblas.

Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunerecul meu.

Porque en ti romperé ejércitos, Y con mi Dios saltaré las murallas.

Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.

Dios, perfecto su camino: La palabra de JEHOVÁ purificada, Escudo es de todos los que en él esperan.

Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, cuvîntul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.

Porque ¿qué Dios hay sino JEHOVÁ? ¿Ó quién es fuerte sino nuestro Dios?

Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

Dios es el que con virtud me corrobora, y el que despeja mi camino;

Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă....

El que hace mis pies como de ciervas, Y el que me asienta en mis alturas;

El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.

El que enseña mis manos para la pelea, y da que con mis brazos quiebre el arco de acero.

Îmi deprinde mînile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.

Tú me diste asimismo el escudo de tu salud, Y tu benignidad me ha acrecentado.

Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.

Tú ensanchaste mis pasos debajo de mí, Para que no titubeasen mis rodillas.

Lărgeşti drumul supt paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.

Perseguiré á mis enemigos, y quebrantarélos; Y no me volveré hasta que los acabe.

Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi -i nimicesc, nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.

Los consumiré, y los heriré, y no se levantarán; Y caerán debajo de mis pies.

Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad subt picioarele mele.

Ceñísteme de fortaleza para la batalla, Y postraste debajo de mí los que contra mí se levantaron.

Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui subt mine pe protivnicii mei.

Tú me diste la cerviz de mis enemigos, De mis aborrecedores, y que yo los destruyese.

Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe ceice mă urăsc.

Miraron, y no hubo quien los librase; Á JEHOVÁ, mas no les respondió.

Se uită în jurul lor, şi nu -i cine să -i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!

Yo los desmenuzaré como polvo de la tierra; Hollarélos como á lodo de las plazas, y los disiparé.

Îi pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.

Tú me libraste de contiendas de pueblos: Tú me guardaste para que fuese cabeza de gentes: Pueblos que no conocía, me sirvieron.

Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor... pe care nu -l cunoşteam îmi este supus.

Los extraños titubeaban á mí: En oyendo, me obedecían.

Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă.

Los extraños desfallecían, Y temblaban en sus escondrijos.

Fiii străinului leşină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetăţuie.

Viva JEHOVÁ, y sea bendita mi roca; Sea ensalzado el Dios, la roca de mi salvamento:

Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele,

El Dios que me ha vengado, Y sujeta los pueblos debajo de mí:

Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele,

Y que me saca de entre mis enemigos: Tu me sacaste en alto de entre los que se levantaron contra mí: Librásteme del varón de iniquidades.

şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.

Por tanto yo te confesaré entre las gentes, oh JEHOVÁ, Y cantaré á tu nombre.

De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cînta spre slava Numelui Tău.

El que engrandece las saludes de su rey, Y hace misericordia á su ungido, Á David, y á su simiente, para siempre.

El dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei... lui, pentru totdeauna.``