II Samuel 22

Davide rivolse all’Eterno le parole di questo cantico quando l’Eterno l’ebbe riscosso dalla mano di tutti i suoi nemici e dalla mano di Saul. Egli disse:

David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l -a izbăvit din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul.

"L’Eterno è la mia ròcca, la mia fortezza, il mio liberatore;

El a zis: ,,Domnul este stînca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.

l’Iddio ch’è la mia rupe, in cui mi rifugio, il mio scudo, il mio potente salvatore, il mio alto ricetto, il mio asilo. O mio salvatore, tu mi salvi dalla violenza!

Dumnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea... care mă mîntuieşte, turnul...... meu cel înalt şi scăparea... mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie.

Io invocai l’Eterno ch’è degno d’ogni lode, e fui salvato dai miei nemici.

Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sînt izbăvit de vrămaşii mei.

Le onde della morte m’avean circondato e i torrenti della distruzione m’aveano spaventato.

Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră;

I legami del soggiorno de’ morti m’aveano attorniato, i lacci della morte m’aveano còlto.

legăturile mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.

Nella mia distretta invocai l’Eterno, e gridai al mio Dio. Egli udì la mia voce dal suo tempio, e il mio grido pervenne ai suoi orecchi.

În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.

Allora la terra fu scossa e tremò i fondamenti de’ cieli furono smossi e scrollati, perch’egli era acceso d’ira.

Atunci pămîntul s'a cutremurat şi s'a clătinat, temeliile cerului s'au mişcat şi s'au zguduit, pentrucă El Se mîniase.

Un fumo saliva dalle sue nari; un fuoco consumante gli usciva dalla bocca, e ne procedevano carboni accesi.

Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

Egli abbassò i cieli e discese, avendo sotto i piedi una densa caligine.

A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era subt picioarele Lui.

Cavalcava sopra un cherubino e volava ed appariva sulle ali del vento.

Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului;

Avea posto intorno a sé, come un padiglione, le tenebre, le raccolte d’acque, le dense nubi de’ cieli.

era înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.

Dallo splendore che lo precedeva, si sprigionavano carboni accesi.

Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc.

L’Eterno tuonò dai cieli e l’Altissimo diè fuori la sua voce.

Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul;

Avventò saette, e disperse i nemici; lanciò folgori, e li mise in rotta.

a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i -a pus pe fugă.

Allora apparve il letto del mare, e i fondamenti del mondo furono scoperti allo sgridare dell’Eterno, al soffio del vento delle sue nari.

Fundul mării s'a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.

Egli distese dall’alto la mano mi prese, mi trasse fuori dalle grandi acque.

El şi -a întins mîna de sus din înălţime, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari;

Mi riscosse dal mio potente nemico, da quelli che mi odiavano; perch’eran più forti di me.

m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei cari erau mai tari decît mine.

Essi m’eran piombati addosso nel dì della mia calamità, ma l’Eterno fu il mio sostegno.

Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,

Egli mi trasse fuori al largo, mi liberò perché mi gradisce.

El m'a scos la loc larg. El m'a mîntuit, pentrucă mă iubeşte.

L’Eterno mi ha retribuito secondo la mia giustizia, mi ha reso secondo la purità dello mie mani,

Domnul mi -a răsplătit după nevinovăţia mea, mi -a făcut după curăţia mînilor mele;

poiché ho osservato le vie dell’Eterno e non mi sono empiamente sviato dal mio Dio.

căci am păzit căile Domnului, nu m'am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.

Poiché ho tenuto tutte le sue leggi davanti a me, e non mi sono allontanato dai suoi statuti.

Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.

E sono stato integro verso di lui, e mi son guardato dalla mia iniquità.

Am fost fără vină înaintea Lui, m'am păzit de fărădelegea mea.

Ond’è che l’Eterno m’ha reso secondo la mia giustizia, secondo la mia purità nel suo cospetto.

De aceea Domnul mi -a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înainte Lui.

Tu ti mostri pietoso verso il pio, integro verso l’uomo integro;

Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,

ti mostri puro col puro e ti mostri astuto col perverso;

cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.

tu salvi la gente afflitta, e il tuo sguardo si ferma sugli alteri, per abbassarli.

Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mîndri.

Sì, tu sei la mia lampada, o Eterno, e l’Eterno illumina le mie tenebre.

Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunerecul meu.

Con te io assalgo tutta una schiera, col mio Dio salgo sulle mura.

Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.

La via di Dio è perfetta, la parola dell’Eterno è purgata col fuoco. Egli è lo scudo di tutti quelli che sperano in lui.

Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, cuvîntul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.

Poiché chi è Dio fuor del l’Eterno? E chi è Ròcca fuor del nostro Dio?

Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

Iddio è la mia potente fortezza, e rende la mia via perfetta.

Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă....

Egli rende i miei piedi simili a quelli delle cerve e mi rende saldo sui miei alti luoghi.

El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.

Egli ammaestra le mie mani alla battaglia e le mie braccia tendono un arco di rame.

Îmi deprinde mînile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.

Tu m’hai anche dato lo scudo della tua salvezza, e la tua benignità m’ha fatto grande.

Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.

Tu hai allargato la via ai miei passi; e i miei piedi non hanno vacillato.

Lărgeşti drumul supt paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.

Io ho inseguito i miei nemici e li ho distrutti, e non son tornato addietro prima d’averli annientati.

Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi -i nimicesc, nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.

Li ho annientati, schiacciati; e non son risorti; son caduti sotto i miei piedi.

Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad subt picioarele mele.

Tu m’hai cinto di forza per la guerra, tu hai fatto piegare sotto di me i miei avversari;

Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui subt mine pe protivnicii mei.

hai fatto voltar le spalle davanti a me ai miei nemici, a quelli che m’odiavano, ed io li ho distrutti.

Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe ceice mă urăsc.

Hanno guardato, ma non vi fu chi li salvasse; han gridato all’Eterno, ma egli non rispose loro;

Se uită în jurul lor, şi nu -i cine să -i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!

io li ho tritati come polvere della terra, li ho pestati, calpestati, come il fango delle strade.

Îi pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.

Tu m’hai liberato dalle dissensioni del mio popolo, m’hai conservato capo di nazioni; un popolo che non conoscevo m’è stato sottoposto.

Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor... pe care nu -l cunoşteam îmi este supus.

I figli degli stranieri m’hanno reso omaggio, al solo udir parlare di me, m’hanno prestato ubbidienza.

Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă.

I figli degli stranieri son venuti meno, sono usciti tremanti dai loro ripari.

Fiii străinului leşină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetăţuie.

Viva l’Eterno! Sia benedetta la mia ròcca! e sia esaltato Iddio, la ròcca della mia salvezza!

Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele,

l’Iddio che fa la mia vendetta, e mi sottomette i popoli,

Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele,

che mi trae dalle mani dei miei nemici. Sì, tu mi sollevi sopra i miei avversari mi riscuoti dall’uomo violento.

şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.

Perciò, o Eterno, ti loderò fra le nazioni, e salmeggerò al tuo nome.

De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cînta spre slava Numelui Tău.

Grandi liberazioni egli accorda al suo re, ed usa benignità verso il suo unto, verso Davide e la sua progenie in perpetuo".

El dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei... lui, pentru totdeauna.``