Job 38

Тоді відповів Господь Йову із бурі й сказав:

Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:

Хто то такий, що затемнює раду словами без розуму?

,,Cine este celce Îmi întunecă planurile, prin cuvîntări fără pricepere?

Підпережи но ти стегна свої, як мужчина, а Я буду питати тебе, ти ж Мені поясни!

Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.

Де ти був, коли землю основував Я? Розкажи, якщо маєш знання!

Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere.

Хто основи її положив, чи ти знаєш? Або хто розтягнув по ній шнура?

Cine i -a hotărît măsurile, ştii? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el?

У що підстави її позапущувані, або хто поклав камінь наріжний її,

Pe ce sînt sprijinite temeliile lui? Sau cine i -a pus piatra din capul unghiului,

коли разом співали всі зорі поранні та радісний окрик здіймали всі Божі сини?

atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie, şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?

І хто море воротами загородив, як воно виступало, немов би з утроби виходило,

Cine a închis marea cu porţi, cînd s'a aruncat din pîntecele mamei ei?

коли хмари поклав Я за одіж йому, а імлу за його пелюшки,

Cînd i-am făcut haina din nori, şi scutece din întunerec;

і призначив йому Я границю Свою та поставив засува й ворота,

cînd i-am pus hotar, şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi;

і сказав: Аж досі ти дійдеш, не далі, і тут ось межа твоїх хвиль гордовитих?

cînd am zis: ,Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mîndria valurilor tale?`

Чи за своїх днів ти наказував ранкові? Чи досвітній зорі показав її місце,

De cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei? Ai arătat zorilor locul lor,

щоб хапалась за кінці землі та посипались з неї безбожні?

ca să apuce capetele pămîntului, şi să scuture pe cei răi de pe el?

Земля змінюється, мов та глина печатки, і стають, немов одіж, вони!

Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?

І нехай від безбожних їх світло відійметься, а високе рамено зламається!

Pentruca cei răi să fie lipsiţi de luminalor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?

Чи ти сходив коли аж до морських джерел, і чи ти переходжувався дном безодні?

Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului?

Чи для тебе відкриті були брами смерти, і чи бачив ти брами смертельної тіні?

Ţi s'au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?

Чи широкість землі ти оглянув? Розкажи, якщо знаєш це все!

Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.

Де та дорога, що світло на ній пробуває? А темрява де її місце,

Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunerecul unde îşi are locuinţa?

щоб узяти її до границі її, і щоб знати стежки її дому?

Poţi să le urmăreşti pînă la hotarul lor, şi să cunoşti cărările locuinţei lor?

Знаєш ти, бо тоді народився ж ти був, і велике число твоїх днів!

Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!

Чи доходив коли ти до схованок снігу, і схованки граду ти бачив,

Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,

які Я тримаю на час лихоліття, на день бою й війни?

pe cari le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie?

Якою дорогою ділиться вітер, розпорошується по землі вітерець?

Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vîntul de răsărit pe pămînt?

Хто для зливи протоку провів, а для громовиці дорогу,

Cine a deschis un loc de scurgere ploii, şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,

щоб дощити на землю безлюдну, на пустиню, в якій чоловіка нема,

pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sînt oameni;

щоб пустиню та пущу насичувати, і щоб забезпечити вихід траві?

pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?

Чи є батько в доща, чи хто краплі роси породив?

Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?

Із чиєї утроби лід вийшов, а іній небесний хто його породив?

Din al cui sîn iese ghiaţa, şi cine naşte promoroaca cerului,

Як камінь, тужавіють води, а поверхня безодні ховається.

ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adîncului să se întărească?

Чи зв'яжеш ти зав'язки Волосожару, чи розв'яжеш віжки в Оріона?

Poţi să înozi tu legăturile Găinuşei, sau să deslegi frînghiile Orionului?

Чи виведеш часу свого Зодіяка, чи Воза з синами його попровадиш?

Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, şi tu cîrmuieşti Ursul mare cu puii lui?

Чи ти знаєш устави небес? Чи ти покладеш на землі їхню владу?

Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orînduieşti stăpînirea pe pămînt?

Чи підіймеш свій голос до хмар, і багато води тебе вкриє?

Îţi înalţi tu glasul pînă la nori, ca să chemi să te acopere rîuri de ape?

Чи блискавки ти посилаєш, і підуть вони, й тобі скажуть Ось ми?

Poţi tu să arunci fulgerile, ca să plece? Îţi zic ele: ,Iată-ne?`

Хто мудрість вкладає людині в нутро? Або хто дає серцеві розум?

Cine a pus înţelepciunea în negura norilor, sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?

Хто мудрістю хмари зрахує, і хто може затримати небесні посуди,

Cine poate să numere norii cu înţelepciune, şi să verse burdufurile cerurilor,

коли порох зливається в зливки, а кавалки злипаються?

pentruca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pămînt să se lipească împreună?

Чи здобич левиці ти зловиш, і заспокоїш життя левчуків,

Tu izgoneşti prada pentru leoaică, şi tu potoleşti foamea puilor de lei,

як вони по леговищах туляться, на чатах сидять по кущах?

cînd stau ghemuiţi în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcuşul lor?

Хто готує для крука поживу його, як до Бога кричать його діти, як без їжі блукають вони?

Cine pregăteşte corbului hrana, cînd puii lui strigă spre Dumnezeu, cînd umblă rătăciţi şi flămînzi?