Job 38

Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:

Allora l’Eterno rispose a Giobbe dal seno della tempesta, e disse:

,,Cine este celce Îmi întunecă planurile, prin cuvîntări fără pricepere?

"Chi è costui che oscura i miei disegni con parole prive di senno?

Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.

Orsù, cingiti i lombi come un prode; io ti farò delle domande e tu insegnami!

Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere.

Dov’eri tu quand’io fondavo la terra? Dillo, se hai tanta intelligenza.

Cine i -a hotărît măsurile, ştii? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el?

Chi ne fissò le dimensioni? giacché tu il sai! chi tirò sovr’essa la corda da misurare?

Pe ce sînt sprijinite temeliile lui? Sau cine i -a pus piatra din capul unghiului,

Su che furon poggiate le sue fondamenta, o chi ne pose la pietra angolare

atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie, şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?

quando le stelle del mattino cantavan tutte assieme e tutti i figli di Dio davan in gridi di giubilo?

Cine a închis marea cu porţi, cînd s'a aruncat din pîntecele mamei ei?

Chi chiuse con porte il mare balzante fuor dal seno materno,

Cînd i-am făcut haina din nori, şi scutece din întunerec;

quando gli detti le nubi per vestimento e per fasce l’oscurità,

cînd i-am pus hotar, şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi;

quando gli tracciai de’ confini, gli misi sbarre e porte,

cînd am zis: ,Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mîndria valurilor tale?`

e dissi: "Fin qui tu verrai, e non oltre; qui si fermerà l’orgoglio de’ tuoi flutti?"

De cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei? Ai arătat zorilor locul lor,

Hai tu mai, in vita tua, comandato al mattino? o insegnato il suo luogo all’aurora,

ca să apuce capetele pămîntului, şi să scuture pe cei răi de pe el?

perch’ella afferri i lembi della terra, e ne scuota via i malvagi?

Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?

La terra si trasfigura come creta sotto il sigillo, e appar come vestita d’un ricco manto;

Pentruca cei răi să fie lipsiţi de luminalor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?

i malfattori sono privati della luce loro, e il braccio, alzato già, è spezzato.

Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului?

Sei tu penetrato fino alle sorgenti del mare? hai tu passeggiato in fondo all’abisso?

Ţi s'au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?

Le porte della morte ti son esse state scoperte? Hai tu veduto le porte dell’ombra di morte?

Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.

Hai tu abbracciato collo sguardo l’ampiezza della terra? Parla, se la conosci tutta!

Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunerecul unde îşi are locuinţa?

Dov’è la via che guida al soggiorno della luce? E la tenebra dov’è la sua dimora?

Poţi să le urmăreşti pînă la hotarul lor, şi să cunoşti cărările locuinţei lor?

Le puoi tu menare verso i loro domini, e sai tu bene i sentieri per ricondurle a casa?

Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!

Lo sai di sicuro! ché tu eri, allora, già nato, e il numero de’ tuoi giorni è grande!…

Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,

Sei tu entrato ne’ depositi della neve? Li hai visti i depositi della grandine

pe cari le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie?

ch’io tengo in serbo per i tempi della distretta, pel giorno della battaglia e della guerra?

Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vîntul de răsărit pe pămînt?

Per quali vie si diffonde la luce e si sparge il vento orientale sulla terra?

Cine a deschis un loc de scurgere ploii, şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,

Chi ha aperto i canali all’acquazzone e segnato la via al lampo dei tuoni,

pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sînt oameni;

perché la pioggia cada sulla terra inabitata, sul deserto ove non sta alcun uomo,

pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?

e disseti le solitudini desolate, sì che vi germogli e cresca l’erba?

Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?

Ha forse la pioggia un padre? o chi genera le gocce della rugiada?

Din al cui sîn iese ghiaţa, şi cine naşte promoroaca cerului,

Dal seno di chi esce il ghiaccio, e la brina del cielo chi la dà alla luce?

ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adîncului să se întărească?

Le acque, divenute come pietra, si nascondono, e la superficie dell’abisso si congela.

Poţi să înozi tu legăturile Găinuşei, sau să deslegi frînghiile Orionului?

Sei tu che stringi i legami delle Pleiadi, o potresti tu scioglier le catene d’Orione?

Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, şi tu cîrmuieşti Ursul mare cu puii lui?

Sei tu che, al suo tempo, fai apparire le costellazioni e guidi la grand’Orsa insieme a’ suoi piccini?

Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orînduieşti stăpînirea pe pămînt?

Conosci tu le leggi del cielo? e regoli tu il dominio di esso sulla terra?

Îţi înalţi tu glasul pînă la nori, ca să chemi să te acopere rîuri de ape?

Puoi tu levar la voce fino alle nubi, e far che abbondanza di pioggia ti ricopra?

Poţi tu să arunci fulgerile, ca să plece? Îţi zic ele: ,Iată-ne?`

I fulmini parton forse al tuo comando? Ti dicono essi: "Eccoci qua"?

Cine a pus înţelepciunea în negura norilor, sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?

Chi ha messo negli strati delle nubi sapienza, o chi ha dato intelletto alla meteora?

Cine poate să numere norii cu înţelepciune, şi să verse burdufurile cerurilor,

Chi conta con sapienza le nubi? e gli otri del cielo chi li versa

pentruca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pămînt să se lipească împreună?

allorché la polvere stemperata diventa come una massa in fusione e le zolle de’ campi si saldan fra loro?

Tu izgoneşti prada pentru leoaică, şi tu potoleşti foamea puilor de lei,

Sei tu che cacci la preda per la leonessa, che sazi la fame de’ leoncelli

cînd stau ghemuiţi în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcuşul lor?

quando si appiattano nelle tane e si mettono in agguato nella macchia?

Cine pregăteşte corbului hrana, cînd puii lui strigă spre Dumnezeu, cînd umblă rătăciţi şi flămînzi?

Chi provvede il pasto al corvo quando i suoi piccini gridano a Dio e vanno errando senza cibo?