Job 39

Знаеш ли времето, когато раждат дивите кози по канарите? Забелязваш ли кога раждат кошутите?

Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?

Броиш ли колко месеца изпълват и знаеш ли времето на раждането им?

Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?

Навеждат се, раждат малките си, от болките си се освобождават.

Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.

Малките им заякват, растат в полето, излизат и не се връщат при тях.

Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.

Кой е пуснал на свобода дивото магаре и е развързал връзките на дивия осел,

Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?

за когото съм направил пустинята за дом и солената земя за негово жилище?

I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.

То се присмива на градския шум, не чува виковете на водача.

El rîde de zarva cetăţilor,

Планините, които обикаля, са негово пасбище и търси всякаква зеленина.

Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.

Ще иска ли да ти работи дивото говедо, или ще пренощува ли в яслите ти?

Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?

Ще впрегнеш ли дивото говедо с въжета на браздата и ще браносва ли то долините след теб?

Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?

Ще му се довериш ли, защото силата му е голяма, и ще повериш ли труда си на него?

Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?

Ще разчиташ ли на него да ти прибере реколтата, да я събере в хармана ти?

Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?

Весело пляскат крилата на камилоптицата — те крила и пера на щъркел ли са?

Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.

Защото тя оставя яйцата си на земята и ги топли в пръстта,

Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.

и забравя, че крак може да ги смаже, или че див звяр може да ги стъпче.

Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.

С малките си се държи жестоко, като че не са нейни; труди се напразно и не я е грижа,

Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!

понеже Бог я е лишил от мъдрост, не й е разум отредил.

Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.

Във времето, когато се изправи, тя се присмива на коня и на ездача му.

Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.

Ти ли си дал сила на коня и облякъл шията му с грива?

Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?

Ти ли го караш да скача като скакалец? Неговото великолепно пръхтене е ужасно.

Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.

Рови с крак в долината и ликува в силата си; излиза срещу оръжията;

Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;

присмива се на страха и не се бои, нито се обръща назад от меча;

îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.

тулът дрънчи срещу него, острие на копие и ятаган.

Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,

С буйство и ярост той препуска по земята и не спира при гласа на тръбата.

fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.

Щом засвири тръбата, той казва: О-хо! — и отдалеч подушва боя, гръмовния зов на военачалниците и бойния вик.

La sunetul trîmbiţei parcă zice: ,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.

Чрез твоя разум ли лети нагоре ястребът, простирайки крилете си на юг?

Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?

При твоята заповед ли се издига орелът и прави гнездото си нависоко?

Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?

Той живее на канарите, обитава на скалисти зъбери и непристъпни места.

El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.

Оттам съзира плячката, очите му я виждат отдалеч.

De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.

Малките му също смучат кръв, и където има убити, там е той.

Puii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.