Job 41

¿SACARÁS tú al leviathán con el anzuelo, Ó con la cuerda que le echares en su lengua?

Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?

¿Pondrás tú garfio en sus narices, Y horadarás con espinas su quijada?

Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?

¿Multiplicará él ruegos para contigo? ¿Hablaráte él lisonjas?

Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

¿Hará concierto contigo Para que lo tomes por siervo perpetuo?

Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?

¿Jugarás tú con él como con pájaro, Ó lo atarás para tus niñas?

Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?

¿Harán de él banquete los compañeros? ¿Partiránlo entre los mercaderes?

Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?

¿Cortarás tú con cuchillo su cuero, Ó con asta de pescadores su cabeza?

Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?

Pon tu mano sobre él; Te acordarás de la batalla, y nunca más tornarás.

Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.

He aquí que la esperanza acerca de él será burlada; Porque aun á su sola vista se desmayarán.

Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!

Nadie hay tan osado que lo despierte: ¿Quién pues podrá estar delante de mí?

Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?

¿Quién me ha anticipado, para que yo restituya? Todo lo que hay debajo del cielo es mío.

Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.

Yo no callaré sus miembros, Ni lo de sus fuerzas y la gracia de su disposición.

Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.

¿Quién descubrirá la delantera de su vestidura? ¿Quién se llegará á él con freno doble?

Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

¿Quién abrirá las puertas de su rostro? Los órdenes de sus dientes espantan.

Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!

La gloria de su vestido son escudos fuertes, Cerrados entre sí estrechamente.

Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;

El uno se junta con el otro, Que viento no entra entre ellos.

se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.

Pegado está el uno con el otro, Están trabados entre sí, que no se pueden apartar.

Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.

Con sus estornudos encienden lumbre, Y sus ojos son como los párpados del alba.

Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.

De su boca salen hachas de fuego, Centellas de fuego proceden.

Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.

De sus narices sale humo, Como de una olla ó caldero que hierve.

Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.

Su aliento enciende los carbones, Y de su boca sale llama.

Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.

En su cerviz mora la fortaleza, Y espárcese el desaliento delante de él.

Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.

Las partes momias de su carne están apretadas: Están en él firmes, y no se mueven.

Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.

Su corazón es firme como una piedra, Y fuerte como la muela de abajo.

Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.

De su grandeza tienen temor los fuertes, Y á causa de su desfallecimiento hacen por purificarse.

Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.

Cuando alguno lo alcanzare, ni espada, Ni lanza, ni dardo, ni coselete durará.

Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

El hierro estima por pajas, Y el acero por leño podrido.

Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

Saeta no le hace huir; Las piedras de honda se le tornan aristas.

Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.

Tiene toda arma por hojarascas, Y del blandir de la pica se burla.

Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.

Por debajo tiene agudas conchas; Imprime su agudez en el suelo.

Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

Hace hervir como una olla la profunda mar, Y tórnala como una olla de ungüento.

Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.

En pos de sí hace resplandecer la senda, Que parece que la mar es cana.

În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.

No hay sobre la tierra su semejante, Hecho para nada temer.

Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.

Menosprecia toda cosa alta: Es rey sobre todos los soberbios.

Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``