Job 41

Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?

Prenderai tu il coccodrillo all’amo? Gli assicurerai la lingua colla corda?

Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?

Gli passerai un giunco per le narici? Gli forerai le mascelle con l’uncino?

Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

Ti rivolgerà egli molte supplicazioni? Ti dirà egli delle parole dolci?

Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?

Farà egli teco un patto perché tu lo prenda per sempre al tuo servizio?

Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?

Scherzerai tu con lui come fosse un uccello? L’attaccherai a un filo per divertir le tue ragazze?

Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?

Ne trafficheranno forse i pescatori? Lo spartiranno essi fra i negozianti?

Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?

Gli coprirai tu la pelle di dardi e la testa di ramponi?

Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.

Mettigli un po’ le mani addosso!… Ti ricorderai del combattimento e non ci tornerai!

Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!

Ecco, fallace è la speranza di chi l’assale; basta scorgerlo e s’è atterrati.

Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?

Nessuno è tanto ardito da provocarlo. E chi dunque oserà starmi a fronte?

Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.

Chi mi ha anticipato alcun che perch’io glielo debba rendere? Sotto tutti i cieli, ogni cosa è mia.

Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.

E non vo’ tacer delle sue membra, della sua gran forza, della bellezza della sua armatura.

Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

Chi l’ha mai spogliato della sua corazza? Chi è penetrato fra la doppia fila de’ suoi denti?

Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!

Chi gli ha aperti i due battenti della gola? Intorno alla chiostra de’ suoi denti sta il terrore.

Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;

Superbe son le file de’ suoi scudi, strettamente uniti come da un sigillo.

se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.

Uno tocca l’altro, e tra loro non passa l’aria.

Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.

Sono saldati assieme, si tengono stretti, sono inseparabili.

Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.

I suoi starnuti dànno sprazzi di luce; i suoi occhi son come le palpebre dell’aurora.

Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.

Dalla sua bocca partono vampe, ne scappan fuori scintille di fuoco.

Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.

Dalle sue narici esce un fumo, come da una pignatta che bolla o da una caldaia.

Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.

L’alito suo accende i carboni, e una fiamma gli erompe dalla gola.

Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.

Nel suo collo risiede la forza, dinanzi a lui salta il terrore.

Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.

Compatte sono in lui le parti flosce della carne, gli stanno salde addosso, non si muovono.

Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.

Il suo cuore è duro come il sasso, duro come la macina di sotto.

Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.

Quando si rizza, tremano i più forti, e dalla paura son fuori di sé.

Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

Invano lo si attacca con la spada; a nulla valgon lancia, giavellotto, corazza.

Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

Il ferro è per lui come paglia; il rame, come legno tarlato.

Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.

La figlia dell’arco non lo mette in fuga; le pietre della fionda si mutano per lui in stoppia.

Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.

Stoppia gli par la mazza e si ride del fremer della lancia.

Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

Il suo ventre è armato di punte acute, e lascia come tracce d’erpice sul fango.

Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.

Fa bollire l’abisso come una caldaia, del mare fa come un gran vaso da profumi.

În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.

Si lascia dietro una scia di luce; l’abisso par coperto di bianca chioma.

Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.

Non v’è sulla terra chi lo domi; è stato fatto per non aver paura.

Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``

Guarda in faccia tutto ciò ch’è eccelso, è re su tutte le belve più superbe".