Job 41

Niemasz tak śmiałego, coby go obudził; owszem któż się stawi przed twarzą moją?

Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?

Któż mi co dał, abym mu oddał? cokolwiek jest pod wszystkiem niebem, moje jest.

Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?

Nie zamilczę członków jego, ani silnej mocy jego, a grzecznego kształtu jego.

Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

Któż odkryje wierzch odzienia jego? z dwoistemi wędzidłami swemi któż przystąpi do niego?

Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?

Wrota gęby jego któż otworzy? bo strach około zębów jego.

Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?

Łuski jego mocne jako tarcze, bardzo ściśle spojone.

Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?

Jedna z drugą tak spojona, że wiatr nie wchodzi między nie.

Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?

Jedna do drugiej przylgnęła, ujęły się, a nie dzielą się.

Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.

Kichanie jego czyni blask, a oczy jego są jako powieki zorzy.

Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!

Z ust jego lampy wychodzą, a iskry ogniste wyrywają się.

Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?

Z nozdrzy jego wychodzi dym, jako z garnca wrzącego, albo kotła.

Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.

Dech jego węgle rozpala, a płomień z ust jego wychodzi.

Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.

W szyi jego przemieszkuje moc, a boleść przed nim ucieka.

Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

Sztuki ciała jego spoiły się, całowite są w nim, że się nie porusza.

Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!

Serce jego twarde jako kamień, tak twarde, jako sztuka spodniego kamienia młyńskiego.

Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;

Gdy się podnosi, drżą mocarze, a od strachu oczyszczają się.

se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.

Miecz, który go sięga, nie ostoi się, ani drzewce, ani strzała, ani pancerz.

Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.

Żelazo poczyta sobie za plewę, a miedź za drzewo zbótwiałe.

Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.

Nie upłoszy go strzała, a jako źdźbło są u niego kamienie z procy.

Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.

Strzelbę sobie poczyta jako słomę, a pośmiewa się z szermowania włócznią.

Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.

Pod nim są ostre skorupy; ściele sobie na rzeczach ostrych jako na błocie.

Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.

Czyni, że wre głębokość jako garniec, a że się mąci morze jako w moździerzu.

Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.

Za sobą jasną ścieszkę czyni, tak, że się zdaje, iż przepaść ma siwiznę.

Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.

Niemasz na ziemi równego mu, który tak stworzony jest, że się niczego nie boi.

Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.

Wszelką rzecz wysoką lekce waży; on jest królem nad wszystkiemi srogiemi zwierzętami.

Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.

Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.

Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.

Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.

În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.

Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.

Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``