Job 41

Prenderai tu il coccodrillo all’amo? Gli assicurerai la lingua colla corda?

Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?

Gli passerai un giunco per le narici? Gli forerai le mascelle con l’uncino?

Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?

Ti rivolgerà egli molte supplicazioni? Ti dirà egli delle parole dolci?

Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

Farà egli teco un patto perché tu lo prenda per sempre al tuo servizio?

Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?

Scherzerai tu con lui come fosse un uccello? L’attaccherai a un filo per divertir le tue ragazze?

Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?

Ne trafficheranno forse i pescatori? Lo spartiranno essi fra i negozianti?

Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?

Gli coprirai tu la pelle di dardi e la testa di ramponi?

Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?

Mettigli un po’ le mani addosso!… Ti ricorderai del combattimento e non ci tornerai!

Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.

Ecco, fallace è la speranza di chi l’assale; basta scorgerlo e s’è atterrati.

Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!

Nessuno è tanto ardito da provocarlo. E chi dunque oserà starmi a fronte?

Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?

Chi mi ha anticipato alcun che perch’io glielo debba rendere? Sotto tutti i cieli, ogni cosa è mia.

Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.

E non vo’ tacer delle sue membra, della sua gran forza, della bellezza della sua armatura.

Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.

Chi l’ha mai spogliato della sua corazza? Chi è penetrato fra la doppia fila de’ suoi denti?

Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

Chi gli ha aperti i due battenti della gola? Intorno alla chiostra de’ suoi denti sta il terrore.

Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!

Superbe son le file de’ suoi scudi, strettamente uniti come da un sigillo.

Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;

Uno tocca l’altro, e tra loro non passa l’aria.

se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.

Sono saldati assieme, si tengono stretti, sono inseparabili.

Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.

I suoi starnuti dànno sprazzi di luce; i suoi occhi son come le palpebre dell’aurora.

Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.

Dalla sua bocca partono vampe, ne scappan fuori scintille di fuoco.

Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.

Dalle sue narici esce un fumo, come da una pignatta che bolla o da una caldaia.

Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.

L’alito suo accende i carboni, e una fiamma gli erompe dalla gola.

Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.

Nel suo collo risiede la forza, dinanzi a lui salta il terrore.

Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.

Compatte sono in lui le parti flosce della carne, gli stanno salde addosso, non si muovono.

Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.

Il suo cuore è duro come il sasso, duro come la macina di sotto.

Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.

Quando si rizza, tremano i più forti, e dalla paura son fuori di sé.

Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.

Invano lo si attacca con la spada; a nulla valgon lancia, giavellotto, corazza.

Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

Il ferro è per lui come paglia; il rame, come legno tarlato.

Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

La figlia dell’arco non lo mette in fuga; le pietre della fionda si mutano per lui in stoppia.

Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.

Stoppia gli par la mazza e si ride del fremer della lancia.

Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.

Il suo ventre è armato di punte acute, e lascia come tracce d’erpice sul fango.

Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

Fa bollire l’abisso come una caldaia, del mare fa come un gran vaso da profumi.

Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.

Si lascia dietro una scia di luce; l’abisso par coperto di bianca chioma.

În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.

Non v’è sulla terra chi lo domi; è stato fatto per non aver paura.

Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.

Guarda in faccia tutto ciò ch’è eccelso, è re su tutte le belve più superbe".

Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``