Job 41

Kihúzhatod-é a leviáthánt horoggal, leszoríthatod-é a nyelvét kötéllel?

Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?

Húzhatsz-é gúzst az orrába, az állát szigonynyal átfurhatod-é?

Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?

Vajjon járul-é elődbe sok könyörgéssel, avagy szól-é hozzád sima beszédekkel?

Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

Vajjon frigyet köt-é veled, hogy fogadd őt örökös szolgádul?

Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?

Játszhatol-é vele, miként egy madárral; gyermekeid kedvéért megkötözheted-é?

Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?

Alkudozhatnak-é felette a társak, vagy a kalmárok közt feloszthatják-é azt?

Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?

Tele rakhatod-é nyársakkal a bőrét, avagy szigonynyal a fejét?

Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?

Vesd rá a kezedet, de megemlékezzél, hogy a harczot nem ismételed.

Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.

Ímé, az ő reménykedése csalárd; *puszta* látása is halálra ijeszt!

Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!

Nincs oly merész, a ki őt felverje. Ki hát az, a ki velem szállna szembe?

Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?

Ki adott nékem elébb, hogy azt visszafizessem? A mi az ég alatt van, mind enyém!

Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.

Nem hallgathatom el testének részeit, erejének mivoltát, alkotásának szépségét.

Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.

Ki takarhatja fel ruhája felszínét; két sor foga közé kicsoda hatol be?

Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

Ki nyitotta fel orczájának ajtait? Fogainak sorai körül rémület *lakik!*

Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!

Büszkesége a csatornás pajzsok, összetartva *mintegy* szorító pecséttel.

Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;

Egyik szorosan a másikhoz lapul, hogy közéje levegő se megy.

se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.

Egyik a másikhoz tapad, egymást tartják, egymástól elszakadhatatlanok.

Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.

Tüsszentése fényt sugároz ki, és szemei, mint a hajnal szempillái.

Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.

A szájából szövétnekek jőnek ki, *és* tüzes szikrák omlanak ki.

Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.

Orrlyukaiból gőz lövel elő, mint a forró fazékból és üstből.

Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.

Lehellete meggyujtja a holt szenet, és a szájából láng lövel elő.

Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.

Nyakszirtjén az erő tanyáz, előtte félelem ugrándozik.

Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.

Testének részei egymáshoz tapadtak; kemény önmagában és nem izeg-mozog.

Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.

Szíve kemény, mint a kő, oly kemény, mint az alsó malomkő.

Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.

Hogyha felkél, hősök is remegnek; ijedtökben veszteg állnak.

Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.

Ha éri is a fegyver, nem áll meg benne, *legyen bár* dárda, kopja vagy kelevéz.

Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

Annyiba veszi a vasat, mint a pozdorját, az aczélt, mint a korhadt fát.

Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

A nyíl vesszője el nem űzi őt, a parittyakövek pozdorjává változnak rajta.

Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.

Pozdorjának tartja a buzogányütést is, és kineveti a bárd suhogását.

Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.

Alatta éles cserepek vannak; mint szeges borona hentereg az iszap felett.

Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

Felkavarja a mély vizet, mint a fazekat, a tengert olyanná teszi, mint a festékedény.

Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.

Maga után világos ösvényt hagy, azt hinné *valaki,* a tenger megőszült.

În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.

Nincs e földön hozzá hasonló, a mely úgy teremtetett, hogy ne rettegjen.

Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.

Lenéz minden nagy állatot, ő a király minden ragadozó felett.

Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``