Job 41

Siehe, eines jeden Hoffnung wird betrogen: wird man nicht schon bei seinem Anblick niedergeworfen? Niemand ist so kühn, daß er ihn aufreize. Und wer ist es, der sich vor mein Angesicht stellen dürfte?

Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?

Wer hat mir zuvor gegeben? und ich werde ihm vergelten. Was unter dem ganzen Himmel ist, ist mein.

Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?

Nicht schweigen will ich von seinen Gliedern und von seiner Kraftfülle und von der Schönheit seines Baues.

Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

Wer deckte die Oberfläche seines Gewandes auf? In sein Doppelgebiß, wer dringt da hinein?

Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?

Wer tat die Pforte seines Angesichts auf? Der Kreis seiner Zähne ist ein Schrecken.

Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?

Ein Stolz sind seine starken Schilder, jedes einzelne verschlossen mit festem Siegel.

Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?

Eines fügt sich ans andere, und keine Luft dringt dazwischen;

Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?

Stück an Stück hangen sie fest zusammen, greifen ineinander und trennen sich nicht.

Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.

Sein Niesen strahlt Licht aus, und seine Augen sind gleich den Wimpern der Morgenröte.

Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!

Aus seinem Rachen gehen Fackeln, sprühen feurige Funken hervor.

Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?

Aus seinen Nüstern fährt Rauch, wie aus einem siedenden Topfe und Kessel.

Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.

Sein Hauch entzündet Kohlen, und eine Flamme fährt aus seinem Rachen.

Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.

In seinem Halse wohnt Stärke, und die Angst hüpft vor ihm her.

Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

Die Wampen seines Fleisches schließen an, sind ihm fest angegossen, unbeweglich.

Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!

Sein Herz ist hart wie Stein, und hart wie ein unterer Mühlstein.

Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;

Vor seinem Erheben fürchten sich Starke, vor Verzagtheit geraten sie außer sich.

se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.

Trifft man ihn mit dem Schwerte, es hält nicht stand, noch Speer, noch Wurfspieß, noch Harpune.

Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.

Das Eisen achtet er für Stroh, das Erz für faules Holz.

Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.

Der Pfeil jagt ihn nicht in die Flucht, Schleudersteine verwandeln sich ihm in Stoppeln.

Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.

Wie Stoppeln gilt ihm die Keule, und er verlacht das Sausen des Wurfspießes.

Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.

Unter ihm sind scharfe Scherben; einen Dreschschlitten breitet er hin auf den Schlamm.

Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.

Er macht die Tiefe sieden wie einen Topf, macht das Meer wie einen Salbenkessel.

Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.

Hinter ihm leuchtet der Pfad, man könnte die Tiefe für graues Haar halten.

Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.

Auf Erden ist keiner ihm gleich, der geschaffen ist ohne Furcht.

Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.

Alles Hohe sieht er an; er ist König über alle wilden Tiere.

Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.

Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.

Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.

Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.

În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.

Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.

Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``