Job 41

Prendras-tu le crocodile à l'hameçon? Saisiras-tu sa langue avec une corde?

Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?

Mettras-tu un jonc dans ses narines? Lui perceras-tu la mâchoire avec un crochet?

Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?

Te pressera-t-il de supplication? Te parlera-t-il d'une voix douce?

Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

Fera-t-il une alliance avec toi, Pour devenir à toujours ton esclave?

Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?

Joueras-tu avec lui comme avec un oiseau? L'attacheras-tu pour amuser tes jeunes filles?

Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?

Les pêcheurs en trafiquent-ils? Le partagent-ils entre les marchands?

Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?

Couvriras-tu sa peau de dards, Et sa tête de harpons?

Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?

Dresse ta main contre lui, Et tu ne t'aviseras plus de l'attaquer.

Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.

Voici, on est trompé dans son attente; A son seul aspect n'est-on pas terrassé?

Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!

Nul n'est assez hardi pour l'exciter; Qui donc me résisterait en face?

Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?

De qui suis-je le débiteur? Je le paierai. Sous le ciel tout m'appartient.

Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.

Je veux encore parler de ses membres, Et de sa force, et de la beauté de sa structure.

Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.

Qui soulèvera son vêtement? Qui pénétrera entre ses mâchoires?

Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

Qui ouvrira les portes de sa gueule? Autour de ses dents habite la terreur.

Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!

Ses magnifiques et puissants boucliers Sont unis ensemble comme par un sceau;

Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;

Ils se serrent l'un contre l'autre, Et l'air ne passerait pas entre eux;

se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.

Ce sont des frères qui s'embrassent, Se saisissent, demeurent inséparables.

Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.

Ses éternuements font briller la lumière; Ses yeux sont comme les paupières de l'aurore.

Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.

Des flammes jaillissent de sa bouche, Des étincelles de feu s'en échappent.

Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.

Une fumée sort de ses narines, Comme d'un vase qui bout, d'une chaudière ardente.

Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.

Son souffle allume les charbons, Sa gueule lance la flamme.

Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.

La force a son cou pour demeure, Et l'effroi bondit au-devant de lui.

Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.

Ses parties charnues tiennent ensemble, Fondues sur lui, inébranlables.

Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.

Son coeur est dur comme la pierre, Dur comme la meule inférieure.

Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.

Quand il se lève, les plus vaillants ont peur, Et l'épouvante les fait fuir.

Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.

C'est en vain qu'on l'attaque avec l'épée; La lance, le javelot, la cuirasse, ne servent à rien.

Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

Il regarde le fer comme de la paille, L'airain comme du bois pourri.

Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

La flèche ne le met pas en fuite, Les pierres de la fronde sont pour lui du chaume.

Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.

Il ne voit dans la massue qu'un brin de paille, Il rit au sifflement des dards.

Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.

Sous son ventre sont des pointes aiguës: On dirait une herse qu'il étend sur le limon.

Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

Il fait bouillir le fond de la mer comme une chaudière, Il l'agite comme un vase rempli de parfums.

Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.

Il laisse après lui un sentier lumineux; L'abîme prend la chevelure d'un vieillard.

În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.

Sur la terre nul n'est son maître; Il a été créé pour ne rien craindre.

Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.

Il regarde avec dédain tout ce qui est élevé, Il est le roi des plus fiers animaux.

Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``