Job 31

Făcusem un legămînt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.

HICE pacto con mis ojos: ¿Cómo pues había yo de pensar en virgen?

Dar ce soartă mi -a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri?

Porque ¿qué galardón me daría de arriba Dios, Y qué heredad el Omnipotente de las alturas?

Peirea nu -i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?

¿No hay quebrantamiento para el impío, Y extrañamiento para los que obran iniquidad?

N'a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi -a numărat El toţi paşii mei?

¿No ve él mis caminos, Y cuenta todos mis pasos?

Dacă am umblat cu minciuna, de mi -a alergat piciorul după înşelăciune:

Si anduve con mentira, Y si mi pie se apresuró á engaño,

să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!

Péseme Dios en balanzas de justicia, Y conocerá mi integridad.

De mi s'a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi -a urmat inima ochii, de s'a lipit vreo întinăciune de mînile mele,

Si mis pasos se apartaron del camino, Y si mi corazón se fué tras mis ojos, Y si algo se apegó á mis manos,

atunci eu să samăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie desrădăcinate!

Siembre yo, y otro coma, Y mis verduras sean arrancadas.

Dacă mi -a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu,

Si fué mi corazón engañado acerca de mujer, Y si estuve acechando á la puerta de mi prójimo:

atunci nevastă-mea să macine pentru altul, şi s'o necinstească alţii!

Muela para otro mi mujer, Y sobre ella otros se encorven.

Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,

Porque es maldad é iniquidad, Que han de castigar los jueces.

un foc care mistuie pînă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.

Porque es fuego que devoraría hasta el sepulcro, Y desarraigaría toda mi hacienda.

De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine,

Si hubiera tenido en poco el derecho de mi siervo y de mi sierva, Cuando ellos pleitearan conmigo,

ce aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El?

¿Qué haría yo cuando Dios se levantase? Y cuando él visitara, ¿qué le respondería yo?

Cel ce m'a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei?

El que en el vientre me hizo á mí, ¿no lo hizo á él? ¿Y no nos dispuso uno mismo en la matriz?

Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,

Si estorbé el contento de los pobres, É hice desfallecer los ojos de la viuda;

dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,

Y si comí mi bocado solo, Y no comió de él el huérfano;

eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă;

(Porque desde mi mocedad creció conmigo como con padre, Y desde el vientre de mi madre fuí guía de la viuda;)

dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare,

Si he visto que pereciera alguno sin vestido, Y al menesteroso sin cobertura;

fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;

Si no me bendijeron sus lomos, Y del vellón de mis ovejas se calentaron;

dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători;

Si alcé contra el huérfano mi mano, Aunque viese que me ayudarían en la puerta;

atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme!

Mi espalda se caiga de mi hombro, Y mi brazo sea quebrado de mi canilla.

Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.

Porque temí el castigo de Dios, Contra cuya alteza yo no tendría poder.

Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ,Tu eşti nădejdea mea`;

Si puse en oro mi esperanza, Y dije al oro: Mi confianza eres tú;

dacă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;

Si me alegré de que mi hacienda se multiplicase, Y de que mi mano hallase mucho;

dacă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă,

Si he mirado al sol cuando resplandecía, Y á la luna cuando iba hermosa,

şi dacă mi s'a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură:

Y mi corazón se engañó en secreto, Y mi boca besó mi mano:

şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m'aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!

Esto también fuera maldad juzgada; Porque habría negado al Dios soberano.

Dacă m'am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea,

Si me alegré en el quebrantamiento del que me aborrecía, Y me regocijé cuando le halló el mal;

eu, care n'am dat voie limbii mele să păcătuiască, să -i ceară moartea cu blestem;

(Que ni aun entregué al pecado mi paladar, Pidiendo maldición para su alma;)

dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ,Unde este cel ce nu s'a săturat din carnea lui?`

Cuando mis domésticos decían: ¡Quién nos diese de su carne! nunca nos hartaríamos.

Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;

El extranjero no tenía fuera la noche; Mis puertas abría al caminante.

dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sîn,

Si encubrí, como los hombres mis prevaricaciones, Escondiendo en mi seno mi iniquidad;

pentrucă mă temeam de mulţime, pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul...

Porque quebrantaba á la gran multitud, Y el menosprecio de las familias me atemorizó, Y callé, y no salí de mi puerta:

Oh! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?

¡Quién me diera quien me oyese! He aquí mi impresión es que el Omnipotente testificaría por mí, Aunque mi adversario me hiciera el proceso.

Ca să -i port scrisoarea pe umăr, s'o leg de fruntea mea ca o cunună;

Ciertamente yo lo llevaría sobre mi hombro, Y me lo ataría en lugar de corona.

să -i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.

Yo le contaría el número de mis pasos, Y como príncipe me llegaría á él.

Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrămi;

Si mi tierra clama contra mí, Y lloran todos sus surcos;

dacă i-am mîncat roada fără s'o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni:

Si comí su sustancia sin dinero, Ó afligí el alma de sus dueños;

atunci să crească spini din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!`` Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.

En lugar de trigo me nazcan abrojos, Y espinas en lugar de cebada.