Job 30

Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.

MAS ahora los más mozos de días que yo, se ríen de mí; Cuyos padres yo desdeñara ponerlos con los perros de mi ganado.

Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?

Porque ¿para qué yo habría menester la fuerza de sus manos, En los cuales había perecido con el tiempo?

Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

Por causa de la pobreza y del hambre andaban solos; Huían á la soledad, á lugar tenebroso, asolado y desierto.

Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.

Que cogían malvas entre los arbustos, Y raíces de enebro para calentarse.

Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

Eran echados de entre las gentes, Y todos les daban grita como al ladrón.

Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.

Habitaban en las barrancas de los arroyos, En las cavernas de la tierra, y en las rocas.

Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.

Bramaban entre las matas, Y se reunían debajo de las espinas.

Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.

Hijos de viles, y hombres sin nombre, Más bajos que la misma tierra.

Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.

Y ahora yo soy su canción, Y he sido hecho su refrán.

Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.

Abomínanme, aléjanse de mí, Y aun de mi rostro no detuvieron su saliva.

Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.

Porque Dios desató mi cuerda, y me afligió, Por eso se desenfrenaron delante de mi rostro.

Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.

Á la mano derecha se levantaron los jóvenes; Empujaron mis pies, Y sentaron contra mí las vías de su ruina.

Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

Mi senda desbarataron, Aprovecháronse de mi quebrantamiento, Contra los cuales no hubo ayudador.

Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.

Vinieron como por portillo ancho, Revolviéronse á mi calamidad.

Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.

Hanse revuelto turbaciones sobre mí; Combatieron como viento mi alma, Y mi salud pasó como nube

Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.

Y ahora mi alma está derramada en mí; Días de aflicción me han aprehendido.

Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

De noche taladra sobre mí mis huesos, Y mis pulsos no reposan.

De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

Con la grande copia de materia mi vestidura está demudada; Cíñeme como el cuello de mi túnica.

Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

Derribóme en el lodo, Y soy semejante al polvo y á la ceniza.

Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

Clamo á ti, y no me oyes; Preséntome, y no me atiendes.

Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.

Haste tornado cruel para mí: Con la fortaleza de tu mano me amenazas.

Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

Levantásteme, é hicísteme cabalgar sobre el viento, Y disolviste mi sustancia.

Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.

Porque yo conozco que me reduces á la muerte; Y á la casa determinada á todo viviente.

Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

Mas él no extenderá la mano contra el sepulcro; ¿Clamarán los sepultados cuando él los quebrantare?

Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?

¿No lloré yo al afligido? Y mi alma ¿no se entristeció sobre el menesteroso?

Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.

Cuando esperaba yo el bien, entonces vino el mal; Y cuando esperaba luz, la oscuridad vino.

Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.

Mis entrañas hierven, y no reposan; Días de aflicción me han sobrecogido.

Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.

Denegrido ando, y no por el sol: Levantádome he en la congregación, y clamado.

Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.

He venido á ser hermano de los dragones, Y compañero de los búhos.

Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.

Mi piel está denegrida sobre mí, Y mis huesos se secaron con ardentía.

Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.

Y hase tornado mi arpa en luto, Y mi órgano en voz de lamentadores.