Proverbs 6

Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul,

Synu můj, slíbil-lis za přítele svého, podal-lis cizímu ruky své,

dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale,

Zapleten jsi slovy úst svých, jat jsi řečmi úst svých.

fă totuş lucrul acesta, fiule: desleagă-te, căci ai căzut în mîna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pămînt, şi stăruieşte de el.

Učiniž tedy toto, synu můj, a vyprosť se, poněvadžs se dostal v ruku přítele svého. Jdi, pokoř se, a probuď přítele svého.

Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale!

Nedej usnouti očím svým, a zdřímati víčkám svým.

Scapă din mîna lui cum scapă căprioara din mîna vînătorului, şi ca pasărea din mîna păsărarului...

Vydři se jako srna z ruky, a jako pták z ruky čižebníka.

Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te!

Jdi k mravenci, lenochu, shlédni cesty jeho, a nabuď moudrosti.

Ea n'are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpîn;

Kterýž nemaje vůdce, ani správce, ani pána,

totuş îşi pregăteşte hrana vara, şi strînge de ale mîncării în timpul secerişului.

Připravuje v létě pokrm svůj, shromažďuje ve žni potravu svou.

Pînă cînd vei sta culcat, leneşule? Cînd te vei scula din somnul tău?

Dokudž lenochu ležeti budeš? Skoro-liž vstaneš ze sna svého?

Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mînile ca să dormi!...

Maličko pospíš, maličko zdřímeš, maličko složíš ruce, abys poležel,

Şi sărăcia vine peste tine, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.

V tom přijde jako pocestný chudoba tvá, a nouze tvá jako muž zbrojný.

Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,

Člověk nešlechetný, muž nepravý chodí v převrácenosti úst.

clipeşte din ochi, dă din picior, şi face semne cu degetele.

Mhourá očima svýma, mluví nohama svýma, ukazuje prsty svými.

Răutatea este în inima lui, urzeşte lucrurile rele într'una, şi stîrneşte certuri.

Převrácenost všeliká jest v srdci jeho, smýšlí zlé všelikého času, sváry rozsívá.

De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată, şi fără leac.

A protož v náhle přijde bída jeho, rychle setřín bude, a nebudeť uléčení.

Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sînt urîte:

Těchto šesti věcí nenávidí Hospodin, a sedmá ohavností jest duši jeho:

ochii trufaşi, limba mincinoasă, mînile... cari varsă sînge nevinovat,

Očí vysokých, jazyka lživého, a rukou vylévajících krev nevinnou,

inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele cari aleargă repede la rău,

Srdce, kteréž ukládá myšlení nepravá, noh kvapných běžeti ke zlému,

martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stîrneşte certuri între fraţi.

Svědka lživého, mluvícího lež, a toho, jenž rozsívá různice mezi bratřími.

Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău, şi nu lepăda învăţătura mamei tale:

Ostříhejž, synu můj, přikázaní otce svého, a neopouštěj naučení matky své.

leagă-le necurmat la inimă, atîrnă-le de gît.

Přivazuj je k srdci svému ustavičně, a k hrdlu svému je připínej.

Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat, şi îţi vor vorbi la deşteptare!

Kamžkoli půjdeš, ono tě zprovodí, když spáti budeš, bude tě ostříhati, a když procítíš, bude s tebou rozmlouvati,

Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sînt calea vieţii.

(Nebo přikázaní jest svíce, a naučení světlo, a cesta života jsou domlouvání vyučující),

Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.

Aby tě ostříhalo od ženy zlé, od úlisnosti jazyka ženy cizí.

N'o pofti în inima ta pentru frumuseţa ei, şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.

Nežádejž krásy její v srdci svém, a nechať tě nejímá víčky svými.

Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămîne decît cu o bucată de pîne, şi femeia măritată întinde... o cursă unui suflet scump.

Nebo příčinou ženy cizoložné zchudl bys až do kusu chleba, anobrž žena cizoložná drahou duši ulovuje.

Poate cineva să ia foc în sîn, fără să i se aprindă hainele?

Může-liž kdo skrýti oheň v klíně svém, aby roucho jeho se nepropálilo?

Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să -i ardă picioarele?

Může-liž kdo choditi po uhlí řeřavém, aby nohy jeho se neopálily?

Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: ori cine se atinge de ea nu va rămînea nepedepsit.

Tak kdož vchází k ženě bližního svého, nebudeť bez viny, kdož by se jí koli dotkl.

Hoţul nu este urgisit cînd fură ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame;

Neuvozují potupy na zloděje, jestliže by ukradl, aby nasytil život svůj, když lační,

Şi dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit, să dea chiar tot ce are în casă.

Ač postižen jsa, navracuje to sedmernásobně, vším statkem domu svého nahražuje:

Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa.

Ale cizoložící s ženou blázen jest; kdož hubí duši svou, tenť to činí;

Nu va avea decît rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge.

Trápení a lehkosti dochází, a útržka jeho nebývá shlazena.

Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n'are milă în ziua răzbunării;

Nebo zůřivý jest hněv muže, a neodpouštíť v den pomsty.

nu se uită la niciun preţ de răscumpărare, şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.

Neohlídá se na žádnou záplatu, aniž přijímá, by i množství darů dával.