Proverbs 7

Fiule, păstrează cuvintele mele, şi ţine la tine sfaturile mele.

Synu můj, ostříhej řečí mých, a přikázaní má schovej u sebe.

Ţine sfaturile mele, şi vei trăi; păzeşte învăţăturile mele ca lumina ochilor.

Ostříhej přikázaní mých, a živ budeš, a naučení mého jako zřítelnice očí svých.

Leagă-le la degete, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.

Přivaž je na prsty své, napiš je na tabuli srdce svého.

Zi înţelepciunii: ,,Tu eşti sora mea!`` Şi numeşte priceperea prietena ta, -

Rci moudrosti: Sestra má jsi ty, a rozumnost přítelkyní jmenuj,

ca să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.

Aby tě ostříhala od ženy cizí, od postranní, jenž řečmi svými lahodí.

Stăteam la fereastra casei mele, şi mă uitam prin zăbrele.

Nebo z okna domu svého okénkem vyhlédaje,

Am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte.

Viděl jsem mezi hloupými, spatřil jsem mezi mládeží mládence bláznivého.

Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.

Kterýž šel po ulici vedlé úhlu jejího, a cestou k domu jejímu kráčel,

Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă.

V soumrak, u večer dne, ve tmách nočních a v mrákotě.

Şi, iată că, i -a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.

A aj, žena potkala ho v ozdobě nevěstčí a chytrého srdce,

Era bună de gură şi fără astîmpăr; picioarele nu -i puteau sta acasă:

Štěbetná a opovážlivá, v domě jejím nezůstávají nohy její,

cînd în uliţă, cînd în pieţe, pela toate colţurile stătea la pîndă.

Jednak vně, jednak na ulici u každého úhlu úklady činící.

Ea l -a îmbrăţişat şi l -a sărutat, şi cu o faţă fără ruşine i -a zis:

I chopila jej, a políbila ho, a opovrhši stud, řekla jemu:

,,Eram datoare cu o jertfă de mulţămire, azi mi-am împlinit juruinţele.

Oběti pokojné jsou u mne, dnes splnila jsem slib svůj.

De aceea ţi-am ieşit înainte, să te caut, şi te-am şi găsit.

Protož vyšla jsem vstříc tobě, abych pilně hledala tváři tvé, i nalezla jsem tě.

Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu aşternut de pînzeturi din Egipt;

Koberci jsem obestřela lůže své, s řezbami a prostěradly Egyptskými,

mi-am stropit aşternutul cu smirnă, aloe şi scorţişoară.

Vykadila jsem pokojík svůj mirrou a aloe a skořicí.

Vino, să ne îmbătăm de dragoste pînă dimineaţă, să ne desfătăm cu desmierdări!

Poď, opojujme se milostí až do jitra, obveselíme se v milosti.

Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într'o călătorie lungă,

Nebo není muže doma, odšel na cestu dalekou.

a luat cu el sacul cu bani, şi nu se va întoarce acasă decît la luna nouă.``

Pytlík peněz vzal s sebou, v jistý den vrátí se do domu svého.

Tot vorbindu -i, ea l -a ademenit, şi l -a atras cu buzele ei ademenitoare.

I naklonila ho mnohými řečmi svými, a lahodností rtů svých přinutila jej.

De odată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă,

Šel za ní hned, jako vůl k zabití chodívá, a jako blázen v pouta, jimiž by trestán byl.

ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, pînă ce săgeata îi străpunge ficatul.

Dokudž nepronikla střela jater jeho, pospíchal jako pták k osídlu, nevěda, že ono bezživotí jeho jest.

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele.

Protož nyní, synové, slyšte mne, a pozorujte řečí úst mých.

Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei.

Neuchyluj se k cestám jejím srdce tvé, aniž se toulej po stezkách jejích.

Căci ea a făcut să cadă multe jertfe, şi mulţi sînt cei pe cari i -a ucis ea.

Nebo mnohé zranivši, porazila, a silní všickni zmordováni jsou od ní.

Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii.

Cesty pekelné dům její, vedoucí do skrýší smrti.