Proverbs 5

Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,

Synu můj, pozoruj moudrosti mé, k opatrnosti mé nakloň ucha svého,

ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

Abys ostříhal prozřetelnosti, a rtové tvoji šetřili umění.

Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;

Nebo rtové cizí ženy strdí tekou, a měkčejší nad olej ústa její.

dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

Poslední pak věci její hořké jsou jako pelyněk, ostré jako meč na obě straně ostrý.

Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

Nohy její sstupují k smrti, krokové její hrob uchvacují.

Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

Stezku života snad bys zvážiti chtěl? Vrtkéť jsou cesty její, neseznáš.

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:

Protož, synové, poslechněte mne, a neodstupujte od řečí úst mých.

depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

Vzdal od ní cestu svou, a nepřibližuj se ke dveřím domu jejího,

ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

Abys snad nedal jiným slávy své, a let svých ukrutnému,

ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

Aby se nenasytili cizí úsilím tvým, a práce tvá nezůstala v domě cizím.

ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

I řval bys naposledy, když bys zhubil tělo své a čerstvost svou,

şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

A řekl bys: Jak jsem nenáviděl cvičení, a domlouváním pohrdalo srdce mé,

Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?

A neposlouchal jsem hlasu vyučujících mne, a k učitelům svým nenaklonil jsem ucha svého!

Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``

O málo, že jsem nevlezl ve všecko zlé u prostřed shromáždění a zástupu.

Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.

Pí vodu z čisterny své, a prameny z prostředku vrchoviště svého.

Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?

Nechť se rozlévají studnice tvé ven, a potůčkové vod na ulice.

Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.

Měj je sám sobě, a ne cizí s tebou.

Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

Budiž požehnaný pramen tvůj, a vesel se z manželky mladosti své.

Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

Laně milostné a srny utěšené; prsy její ať tě opojují všelikého času, v milování jejím kochej se ustavičně.

Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

Nebo proč bys se kochal, synu můj, v cizí, a objímal život postranní,

Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

Poněvadž před očima Hospodinovýma jsou cesty člověka, a on všecky stezky jeho váží?

Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.

Nepravosti vlastní jímají bezbožníka takového, a v provazích hříchu svého uvázne.

El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.

Takovýť umře, proto že nepřijímal cvičení, a ve množství bláznovství svého blouditi bude.