Job 31

Făcusem un legămînt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.

Smlouvu jsem učinil s očima svýma, a proč bych hleděl na pannu?

Dar ce soartă mi -a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri?

Nebo jaký jest díl od Boha s hůry, aneb dědictví od Všemohoucího s výsosti?

Peirea nu -i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?

Zdaliž zahynutí nešlechetnému a pomsta zázračná činitelům nepravosti připravena není?

N'a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi -a numărat El toţi paşii mei?

Zdaliž on nevidí cest mých, a všech kroků mých nepočítá?

Dacă am umblat cu minciuna, de mi -a alergat piciorul după înşelăciune:

Obíral-li jsem se s neupřímostí, a chvátala-li ke lsti noha má:

să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!

Nechť mne zváží na váze spravedlnosti, a přezví Bůh upřímost mou.

De mi s'a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi -a urmat inima ochii, de s'a lipit vreo întinăciune de mînile mele,

Uchýlil-li se krok můj s cesty, a za očima mýma odešlo-li srdce mé, a rukou mých chytila-li se jaká poškvrna:

atunci eu să samăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie desrădăcinate!

Tedy co naseji, nechť jiný sní, a výstřelkové moji ať jsou vykořeněni.

Dacă mi -a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu,

Jestliže se dalo přivábiti srdce mé k ženě, a u dveří bližního svého činil-li jsem úklady:

atunci nevastă-mea să macine pentru altul, şi s'o necinstească alţii!

Nechť mele jinému žena má, a nad ní ať se schylují jiní.

Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,

Neboť jest to nešlechetnost, a nepravost odsudku hodná.

un foc care mistuie pînă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.

Oheň ten zajisté by až do zahynutí žral, a všecku úrodu mou vykořenil.

De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine,

Nechtěl-li jsem státi k soudu s služebníkem svým aneb děvkou svou v rozepři jejich se mnou?

ce aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El?

Nebo co bych činil, kdyby povstal Bůh silný? A kdyby vyhledával, co bych odpověděl jemu?

Cel ce m'a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei?

Zdali ten, kterýž mne v břiše učinil, neučinil i jeho? A nesformoval nás hned v životě jeden a týž?

Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,

Odepřel-li jsem žádosti nuzných, a oči vdovy jestliže jsem kormoutil?

dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,

A jedl-li jsem skyvu svou sám, a nejedl-li i sirotek z ní?

eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă;

Poněvadž od mladosti mé rostl se mnou jako u otce, a od života matky své býval jsem vdově za vůdce.

dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare,

Díval-li jsem se na koho, že by hynul, nemaje šatů, a nuzný že by neměl oděvu?

fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;

Nedobrořečila-li mi bedra jeho, že rounem beranů mých se zahřel?

dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători;

Opřáhl-li jsem na sirotka rukou svou, když jsem v bráně viděl pomoc svou:

atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme!

Lopatka má od svých plecí nechť odpadne, a ruka má z kloubu svého ať se vylomí.

Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.

Nebo jsem se bál, aby mne Bůh nesetřel, jehož bych velebnosti nikoli neznikl.

Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ,Tu eşti nădejdea mea`;

Skládal-li jsem v zlatě naději svou, aneb hrudě zlata říkal-li jsem: Doufání mé?

dacă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;

Veselil-li jsem se z toho, že bylo rozmnoženo zboží mé, a že ho množství nabyla ruka má?

dacă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă,

Hleděl-li jsem na světlost slunce svítícího, a na měsíc spanile chodící,

şi dacă mi s'a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură:

Tak že by se tajně dalo svésti srdce mé, a že by líbala ústa má ruku mou?

şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m'aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!

I toť by byla nepravost odsudku hodná; neboť bych tím zapíral Boha silného nejvyššího.

Dacă m'am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea,

Radoval-li jsem se z neštěstí toho, kterýž mne nenáviděl, a plésal-li jsem, když se mu zle vedlo?

eu, care n'am dat voie limbii mele să păcătuiască, să -i ceară moartea cu blestem;

Nedopustilť jsem zajisté hřešiti ani ústům svým, abych zlořečení žádal duši jeho.

dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ,Unde este cel ce nu s'a săturat din carnea lui?`

Jestliže neříkala čeládka má: Ó by nám dal někdo masa toho; nemůžeme se ani najísti?

Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;

Nebo vně nenocoval host, dvéře své pocestnému otvíral jsem.

dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sîn,

Přikrýval-li jsem jako jiní lidé přestoupení svá, skrývaje v skrýši své nepravost svou?

pentrucă mă temeam de mulţime, pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul...

A ač bych byl mohl škoditi množství velikému, ale pohanění rodů děsilo mne; protož jsem mlčel, nevycházeje ani ze dveří.

Oh! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?

Ó bych měl toho, kterýž by mne vyslyšel. Ale aj, totoť jest znamení mé: Všemohoucí sám bude odpovídati za mne, a kniha, kterouž sepsal odpůrce můj.

Ca să -i port scrisoarea pe umăr, s'o leg de fruntea mea ca o cunună;

Víť Bůh, nenosil-li bych ji na rameni svém, neotočil-li bych ji sobě místo koruny.

să -i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.

Počet kroků svých oznámil bych jemu, jako kníže přiblížil bych se k němu.

Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrămi;

Jestliže proti mně země má volala, tolikéž i záhonové její plakali,

dacă i-am mîncat roada fără s'o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni:

Jídal-li jsem úrody její bez peněz, a duši držitelů jejich přivodil-li jsem k vzdychání:

atunci să crească spini din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!`` Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.

Místo pšenice nechť vzejde trní, a místo ječmene koukol. [ (Job 31:41) Skonávají se slova Jobova. ]