Proverbs 16

All’uomo, i disegni del cuore; ma la risposta della lingua vien dall’Eterno.

Planurile pe cari le face inima atîrnă de om, dar răspunsul pe care -l dă gura vine dela Domnul. -

Tutte le vie dell’uomo a lui sembran pure, ma l’Eterno pesa gli spiriti.

Toate căile omului sînt curate în ochii lui, dar celce cercetează duhurile este Domnul. -

Rimetti le cose tue nell’Eterno, e i tuoi disegni avran buona riuscita.

Încredinţează-ţi lucrările în mîna Domnului, şi îţi vor izbuti planurile. -

L’Eterno ha fatto ogni cosa per uno scopo; anche l’empio, per il dì della sventura.

Domnul a făcut toate pentru o ţintă, chiar şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii. -

Chi è altero d’animo è in abominio all’Eterno; certo è che non rimarrà impunito.

Orice inimă trufaşă este o scîrbă înaintea Domnului; hotărît, ea nu va rămînea nepedepsită. -

Con la bontà e con la fedeltà l’iniquità si espia, e col timor dell’Eterno si evita il male.

Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea, şi prin frica de Domnul se abate dela rău. -

Quando l’Eterno gradisce le vie d’un uomo, riconcilia con lui anche i nemici.

Cînd sînt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui. -

Meglio poco con giustizia, che grandi entrate senza equità.

Mai bine puţin, cu dreptate, decît mari venituri, cu strîmbătate. -

Il cuor dell’uomo medita la sua via, ma l’Eterno dirige i suoi passi.

Inima omului se gîndeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii. -

Sulle labbra del re sta una sentenza divina; quando pronunzia il giudizio la sua bocca non erra.

Hotărîri dumnezeieşti sînt pe buzele împăratului, gura lui nu trebuie să facă greşeli cînd judecă. -

La stadera e le bilance giuste appartengono all’Eterno, tutti i pesi del sacchetto son opera sua.

Cîntarul şi cumpăna dreaptă vin dela Domnul; toate greutăţile de cîntărit sînt lucrarea Lui. -

I re hanno orrore di fare il male, perché il trono è reso stabile con la giustizia.

Împăraţilor le este scîrbă să facă rău, căci prin neprihănire se întăreşte un scaun de domnie. -

Le labbra giuste sono gradite ai re; essi amano chi parla rettamente.

Buzele neprihănite sînt plăcute împăraţilor, şi ei iubesc pe celce vorbeşte cu neprihănire. -

Ira del re vuol dire messaggeri di morte, ma l’uomo savio la placherà.

Mînia împăratului este un vestitor al morţii, dar un om înţelept trebuie s'o potolească. -

La serenità del volto del re dà la vita, e il suo favore è come nube di pioggia primaverile.

Seninătatea feţei împăratului este viaţa, şi bunăvoinţa lui este ca o ploaie de primăvară. -

L’acquisto della sapienza oh quanto è migliore di quello dell’oro, e l’acquisto dell’intelligenza preferibile a quel dell’argento!

Cu cît mai mult face cîştigarea înţelepciunii decît a aurului! Cu cît este mai de dorit cîştigarea priceperii decît a argintului! -

La strada maestra dell’uomo retto è evitare il male; chi bada alla sua via preserva l’anima sua.

Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău; acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale. -

La superbia precede la rovina, e l’alterezza dello spirito precede la caduta.

Mîndria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înainte căderii. -

Meglio esser umile di spirito coi miseri, che spartir la preda coi superbi.

Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi, decît să împarţi prada cu cei mîndri. -

Chi presta attenzione alla Parola se ne troverà bene, e beato colui che confida nell’Eterno!

Cine cugetă la Cuvîntul Domnului, găseşte fericirea, şi cine se încrede în Domnul este fericit. -

Il savio di cuore è chiamato intelligente, e la dolcezza delle labbra aumenta il sapere.

Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput, dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa. -

Il senno, per chi lo possiede, è fonte di vita, ma la stoltezza è il castigo degli stolti.

Înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are; dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor. -

Il cuore del savio gli rende assennata la bocca, e aumenta il sapere sulle sue labbra.

Cine are o inimă înţeleaptă, îşi arată înţelepciunea cînd vorbeşte, şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui. -

Le parole soavi sono un favo di miele: dolcezza all’anima, salute al corpo.

Cuvintele prietenoase sînt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet, şi sănătoase pentru oase. -

V’è tal via che all’uomo par diritta, ma finisce col menare alla morte.

Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte. -

La fame del lavoratore lavora per lui, perché la sua bocca lo stimola.

Cine munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru. -

L’uomo cattivo va scavando ad altri del male, sulle sue labbra c’è come un fuoco divorante.

Omul stricat pregăteşte nenorocirea, şi pe buzele lui este ca un foc aprins. -

L’uomo perverso semina contese, e il maldicente disunisce gli amici migliori.

Omul neastîmpărat stîrneşte certuri, şi pîrîtorul desbină pe cei mai buni prieteni. -

L’uomo violento trascina il compagno, e lo mena per una via non buona.

Omul asupritor amăgeşte pe aproapele său, şi -l duce pe o cale, care nu este bună. -

Chi chiude gli occhi per macchinar cose perverse, chi si morde le labbra, ha già compiuto il male.

Cine închide ochii, ca să se dedea la gînduri stricate, cine-şi muşcă buzele, a şi săvîrşit răul. -

I capelli bianchi sono una corona d’onore; la si trova sulla via della giustizia.

Perii albi sînt o cunună de cinste, ea se găseşte pe calea neprihănirii. -

Chi è lento all’ira val più del prode guerriero; chi padroneggia sé stesso val più di chi espugna città.

Cel încet la mînie preţuieşte mai mult decît un viteaz, şi cine este stăpîn pe sine preţuieşte mai mult decît cine cucereşte cetăţi. -

Si gettan le sorti nel grembo, ma ogni decisione vien dall’Eterno.

Se aruncă sorţul în poala hainei, dar orice hotărîre vine dela Domnul. -