Proverbs 17

E’ meglio un tozzo di pan secco con la pace, che una casa piena di carni con la discordia.

Mai bine o bucată de pîne uscată, cu pace, decît o casă plină de cărnuri, cu ceartă! -

Il servo sagace dominerà sul figlio che fa onta, e avrà parte all’eredità insieme coi fratelli.

Un argat cu minte stăpîneşte peste fiul care face ruşine, şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.

La coppella è per l’argento e il fornello per l’oro, ma chi prova i cuori è l’Eterno.

Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. -

Il malvagio dà ascolto alle labbra inique, e il bugiardo dà retta alla cattiva lingua.

Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. -

Chi beffa il povero oltraggia Colui che l’ha fatto; chi si rallegra dell’altrui sventura non rimarrà impunito.

Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l -a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămînea nepedepsit. -

I figliuoli de’ figliuoli son la corona de’ vecchi, e i padri son la gloria dei loro figliuoli.

Copiii copiilor sînt cununa bătrînilor, şi părinţii sînt slava copiilor lor. -

Un parlar solenne non s’addice all’uomo da nulla; quanto meno s’addicono ad un principe labbra bugiarde!

Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cît mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! -

Il regalo è una pietra preziosa agli occhi di chi lo possiede; dovunque si volga, egli riesce.

Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: ori încotro se întorc, izbîndesc. -

Chi copre i falli si procura amore, ma chi sempre vi torna su, disunisce gli amici migliori.

Cine acopere o greşală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni. -

Un rimprovero fa più impressione all’uomo intelligente, che cento percosse allo stolto.

O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decît o sută de lovituri pe cel nebun. -

Il malvagio non cerca che ribellione, ma un messaggero crudele gli sarà mandato contro.

Cel rău nu caută decît răscoală, dar un sol fără milă va fi trimes împotriva lui. -

Meglio imbattersi in un’orsa derubata dei suoi piccini, che in un insensato nella sua follia.

Mai bine să întîlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decît un nebun în timpul nebuniei lui. -

Il male non si dipartirà dalla casa di chi rende il male per il bene.

Celui ce întoarce rău pentru bine, nu -i va părăsi răul casa. -

Cominciare una contesa è dar la stura all’acqua; perciò ritirati prima che la lite s’inasprisca.

Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; deaceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. -

Chi assolve il reo e chi condanna il giusto sono ambedue in abominio all’Eterno.

Cel ce iartă pe vinovat şi osîndeşte pe cel nevinovat, sînt amîndoi o scîrbă înaintea Domnului. -

A che serve il danaro in mano allo stolto? ad acquistar saviezza?… Ma se non ha senno!

La ce slujeşte argintul în mîna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?... Dar n'are minte. -

L’amico ama in ogni tempo; è nato per essere un fratello nella distretta.

Prietenul adevărat iubeşte oricînd, şi în nenorocire ajunge ca un frate. -

L’uomo privo di senno dà la mano e fa sicurtà per altri davanti al suo prossimo.

Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său. -

Chi ama le liti ama il peccato; chi alza troppo la sua porta, cerca la rovina.

Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. -

Chi ha il cuor falso non trova bene, e chi ha la lingua perversa cade nella sciagura.

Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. -

Chi genera uno stolto ne avrà cordoglio, e il padre dell’uomo da nulla non avrà gioia.

Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. -

Un cuore allegro è un buon rimedio, ma uno spirito abbattuto secca l’ossa.

O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mîhnit usucă oasele. -

L’empio accetta regali di sottomano per pervertire le vie della giustizia.

Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii. -

La sapienza sta dinanzi a chi ha intelligenza, ma gli occhi dello stolto vagano agli estremi confini della terra.

Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pămîntului. -

Il figliuolo stolto è il cordoglio del padre e l’amarezza di colei che l’ha partorito.

Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l -a născut. -

Non è bene condannare il giusto, foss’anche ad un’ammenda, né colpire i principi per la loro probità.

Nu este bine să osîndeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. -

Chi modera le sue parole possiede la scienza, e chi ha lo spirito calmo è un uomo prudente.

Cine îşi înfrînează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. -

Anche lo stolto, quando tace, passa per savio; chi tien chiuse le labbra è uomo intelligente.

Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.