Job 31

Jeg sluttede en Pagt med mit Øje om ikke at se på en Jomfru;

Făcusem un legămînt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.

hvad var ellers min Lod fra Gud hist oppe, den Arv, den Almægtige gav fra det høje?

Dar ce soartă mi -a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri?

Har ikke den lovløse Vanheld i Vente, Udådsmændene Modgang?

Peirea nu -i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?

Ser han ej mine Veje og tæller alle mine Skridt?

N'a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi -a numărat El toţi paşii mei?

Har jeg holdt til med Løgn, og hasted min Fod til Svig

Dacă am umblat cu minciuna, de mi -a alergat piciorul după înşelăciune:

på Rettens Vægtskål veje han mig, så Gud kan kende min Uskyld

să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!

er mit Skridt bøjet af fra Vejen, og har mit Hjerte fulgt mine Øjne, hang noget ved mine Hænder,

De mi s'a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi -a urmat inima ochii, de s'a lipit vreo întinăciune de mînile mele,

da gid jeg må så og en anden fortære, og hvad jeg planted, oprykkes med Rode!

atunci eu să samăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie desrădăcinate!

Blev jeg en Dåre på Grund at en Kvinde, og har jeg luret ved Næstens Dør,

Dacă mi -a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu,

så dreje min Hustru Kværn for en anden, og andre bøje sig over hende!

atunci nevastă-mea să macine pentru altul, şi s'o necinstească alţii!

Thi sligt var Skændselsdåd, Brøde, der drages for Retten,

Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,

ja, Ild, der æder til Afgrunden og sætter hele min Høst i Brand!

un foc care mistuie pînă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.

Har jeg ringeagtet min Træls og min Trælkvindes Ret, når de trættede med mig,

De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine,

hvad skulde jeg da gøre, når Gud stod op, hvad skulde jeg svare, når han så efter?

ce aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El?

Har ikke min Skaber skabt ham i Moders Skød, har en og samme ej dannet os begge i Moders Liv?

Cel ce m'a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei?

Har jeg afslået ringes Ønske, ladet Enkens Øjne vansmægte,

Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,

var jeg ene om at spise mit Brød, har den faderløse ej spist deraf

dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,

nej, fra Barnsben fostred jeg ham som en Fader, jeg ledede hende fra min Moders Skød.

eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă;

Har jeg set en Stakkel blottet for Klæder, en fattig savne et Tæppe

dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare,

visselig nej, hans Hofter velsigned mig, når han varmed sig i Uld af mine Lam.

fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;

Har jeg løftet min Bånd mod en faderløs, fordi jeg var vis på Medhold i Retten,

dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători;

så falde min Skulder fra Nakken, så rykkes min Arm af Led!

atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme!

Thi Guds Rædsel var kommet over mig, og når han rejste sig, magted jeg intet!

Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.

Har jeg slået min Lid til Guld, kaldt det rene Guld min Fortrøstning,

Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ,Tu eşti nădejdea mea`;

var det min Glæde, at Rigdommen voksed, og at min Hånd fik sanket så meget,

dacă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;

så jeg, hvorledes Sollyset stråled, eller den herligt skridende Måne,

dacă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă,

og lod mit Hjerte sig dåre i Løn, så jeg hylded dem med Kys på min Hånd

şi dacă mi s'a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură:

også det var Brøde, der drages for Retten, thi da fornægted jeg Gud hist oppe.

şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m'aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!

Var min Avindsmands Fald min Glæd jubled jeg, når han ramtes af Vanheld

Dacă m'am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea,

nej, jeg tillod ikke min Gane at synde, så jeg bandende kræved hans Sjæl.

eu, care n'am dat voie limbii mele să păcătuiască, să -i ceară moartea cu blestem;

Har min Husfælle ej måttet sige: "Hvem mættedes ej af Kød fra hans Bord"

dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ,Unde este cel ce nu s'a săturat din carnea lui?`

nej, den fremmede lå ej ude om Natten, jeg åbned min Dør for Vandringsmænd.

Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;

Har jeg skjult mine Synder, som Mennesker gør, så jeg dulgte min Brøde i Brystet

dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sîn,

af Frygt for den store Hob, af Angst for Stamfrænders Ringeagt, så jeg blev inden Døre i Stilhed!

pentrucă mă temeam de mulţime, pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul...

Ak, var der dog en, der hørte på mig! Her er mit Bomærke - lad den Almægtige svare! Havde jeg blot min Modparts Indlæg!

Oh! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?

Sandelig, tog jeg det på min Skulder, kransed mit Hoved dermed som en Krone,

Ca să -i port scrisoarea pe umăr, s'o leg de fruntea mea ca o cunună;

svared ham for hvert eneste Skridt og mødte ham som en Fyrste.

să -i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.

Har min Mark måttet skrige over mig og alle Furerne græde,

Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrămi;

har jeg tæret dens Kraft uden Vederlag, udslukt dens Ejeres Liv,

dacă i-am mîncat roada fără s'o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni:

så gro der Tjørn for Hvede og Ukrudt i Stedet for Byg! Her ender Jobs Ord.

atunci să crească spini din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!`` Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.