Psalms 73

Псалом Асафів. Поправді Бог добрий ізраїлеві, Бог для щиросердих!
(Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.
А я, мало не послизнулися ноги мої, мало не посковзнулися стопи мої,
Totuş, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!
бо лихим я завидував, бачивши спокій безбожних,
Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cînd vedeam fericirea celor răi.
бо не мають страждання до смерти своєї, і здорове їхнє тіло,
Într'adevăr, nimic nu -i turbură pînă la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.
на людській роботі нема їх, і разом із іншими людьми не зазнають вони вдарів.
N'au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni.
Тому то пиха їхню шию оздоблює, зодягає їх шата насилля,
Deaceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care -i înveleşte.
вилазять їм очі від жиру, бажання їхнього серця збулися,
Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decît le-ar dori inima.
сміються й злосливо говорять про утиск, говорять бундючно:
Rîd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
свої уста до неба підносять, а їхній язик по землі походжає!...
îşi înalţă gura pînă la ceruri, şi limba le cutreieră pămîntul.
Тому то туди Його люди звертаються, і щедро беруть собі воду
Deaceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,
та й кажуть: Хіба Бог те знає, і чи має Всевишній відомість,
şi zice: ,,Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?``
як он ті безбожні й безпечні на світі збільшили багатство своє?
Aşa sînt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.
Направду, надармо очистив я серце своє, і в невинності вимив руки свої,
Degeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mînile în nevinovăţie:
і ввесь день я побитий, і щоранку покараний...
căci în fiecare zi sînt lovit, şi în toate dimineţile sînt pedepsit.
Коли б я сказав: Буду так говорить, як вони, то спроневірився б я поколінню синів Твоїх.
Dacă aş zice: ,,Vreau să vorbesc ca ei,`` iată că n'aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
і роздумував я, щоб пізнати оте, та трудне воно в очах моїх,
M'am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi -a fost truda,
аж прийшов я в Божу святиню, і кінець їхній побачив:
pînă ce am intrat în sfîntul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta dela urmă a celor răi.
направду, Ти їх на слизькому поставив, на спустошення кинув Ти їх!
Da, Tu -i pui în locuri alunecoase, şi -i arunci în prăpăd.
Як вони в одній хвилі спустошені, згинули, пощезали від страхів!
Cum sînt nimiciţi într'o clipă! Sînt perduţi, prăpădiţi printr'un sfîrşit năpraznic.
Немов сном по обудженні, Господи, образом їхнім погордиш, мов сном по обудженні!
Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
Бо болить моє серце, і в нутрі моїм коле,
Cînd mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
а я немов бидло й не знаю, я перед Тобою худобою став!...
eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.
Та я завжди з Тобою, Ти держиш мене за правицю,
Însă eu sînt totdeauna cu Tine, Tu m'ai apucat de mîna dreaptă;
Ти Своєю порадою водиш мене, і потому до слави Ти візьмеш мене!
mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
Хто є мені на небесах, окрім Тебе? А я при Тобі на землі не бажаю нічого!
Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decît în Tine.
Гине тіло моє й моє серце, та Бог скеля серця мого й моя доля навіки,
Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele şi partea mea de moştenire.
бо погинуть ось ті, хто бокує від Тебе, понищиш Ти кожного, хто відступить від Тебе!
Căci iată că ceice se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi sînt necredincioşi.
А я, близькість Бога для мене добро, на Владику, на Господа свою певність складаю, щоб звіщати про всі Твої чини!
Cît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.