Job 31

Făcusem un legămînt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.

Szövetségre léptem szemeimmel, és hajadonra mit sem ügyeltem.

Dar ce soartă mi -a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri?

És mi volt jutalmam Istentől felülről; vagy örökségem a Mindenhatótól a magasságból?

Peirea nu -i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?

Avagy nem az istentelent illeti-é romlás, és nem a gonosztevőt-é veszedelem?

N'a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi -a numărat El toţi paşii mei?

Avagy nem láthatta-é utaimat, és nem számlálhatta-é meg lépéseimet?

Dacă am umblat cu minciuna, de mi -a alergat piciorul după înşelăciune:

Ha én csalárdsággal jártam, vagy az én lábam álnokságra sietett:

să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!

Az ő igazságának mérlegével mérjen meg engem, és megismeri Isten az én ártatlanságomat!

De mi s'a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi -a urmat inima ochii, de s'a lipit vreo întinăciune de mînile mele,

Ha az én lépésem letért az útról és az én lelkem követte szemeimet, vagy kezeimhez szenny tapadt:

atunci eu să samăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie desrădăcinate!

Hadd vessek én és más egye meg, és tépjék ki az én maradékaimat gyökerestől!

Dacă mi -a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu,

Ha az én szívem asszony után bomlott, és leselkedtem az én felebarátomnak ajtaján:

atunci nevastă-mea să macine pentru altul, şi s'o necinstească alţii!

Az én feleségem másnak őröljön, és mások hajoljanak rája.

Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,

Mert gyalázatosság volna ez, és birák elé tartozó bűn.

un foc care mistuie pînă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.

Mert tűz volna ez, a mely pokolig emésztene, és minden jövedelmemet tövestől kiirtaná.

De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine,

Ha megvetettem volna igazát az én szolgámnak és szolgálómnak, mikor pert kezdtek ellenem:

ce aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El?

Mi tevő lennék, ha felkelne az Isten, és ha meglátogatna: mit felelnék néki?

Cel ce m'a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei?

Nem az teremtette-é őt is, a ki engem teremtett anyám méhében; nem egyugyanaz formált-é bennünket anyánk ölében?

Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,

Ha a szegények kivánságát megtagadtam, és az özvegy szemeit epedni engedtem;

dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,

És ha falatomat egymagam ettem meg, és az árva abból nem evett;

eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă;

Hiszen ifjúságom óta, mint atyánál nevekedett nálam, és anyámnak méhétől kezdve vezettem őt!

dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare,

Ha láttam a ruhátlant veszni indulni, és takaró nélkül a szegényt;

fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;

Hogyha nem áldottak engem az ő ágyékai, és az én juhaim gyapjából fel nem melegedett;

dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători;

Ha az árva ellen kezemet felemeltem, mert láttam a kapuban az én segítségemet;

atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme!

A lapoczkájáról essék ki a vállam, és a forgócsontról szakadjon le karom!

Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.

Hiszen *úgy* rettegtem Isten csapásától, és fensége előtt tehetetlen valék!

Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ,Tu eşti nădejdea mea`;

Ha reménységemet aranyba vetettem, és azt mondtam az olvasztott aranynak: Én bizodalmam!

dacă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;

Ha örültem azon, hogy nagy a gazdagságom, és hogy sokat szerzett az én kezem;

dacă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă,

Ha néztem a napot, mikor fényesen ragyogott, és a holdat, mikor méltósággal haladt,

şi dacă mi s'a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură:

És az én szívem titkon elcsábult, és szájammal megcsókoltam a kezemet:

şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m'aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!

Ez is biró elé tartozó bűn volna, mert ámítottam volna az Istent oda fent!

Dacă m'am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea,

Ha örvendeztem az engem gyűlölőnek nyomorúságán, és ugráltam örömömben, hogy azt baj érte;

eu, care n'am dat voie limbii mele să păcătuiască, să -i ceară moartea cu blestem;

(De nem engedtem, hogy szájam vétkezzék azzal, hogy átkot kérjek az ő lelkére!)

dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ,Unde este cel ce nu s'a săturat din carnea lui?`

Ha nem mondták az én sátorom cselédei: Van-é, a ki az ő húsával jól nem lakott?

Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;

(A jövevény nem hált az utczán, ajtóimat az utas előtt megnyitám.)

dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sîn,

Ha emberi módon eltitkoltam vétkemet, keblembe rejtve bűnömet:

pentrucă mă temeam de mulţime, pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul...

Bizony akkor tarthatnék a nagy tömegtől, rettegnem kellene nemzetségek megvetésétől; elnémulnék *és* az ajtón sem lépnék ki!

Oh! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?

Oh, bárcsak volna valaki, a ki meghallgatna engem! Ímé, ez a végszóm: a Mindenható feleljen meg nékem; és írjon könyvet ellenem az én vádlóm.

Ca să -i port scrisoarea pe umăr, s'o leg de fruntea mea ca o cunună;

Bizony én azt a vállamon hordanám, és korona gyanánt a fejemre tenném!

să -i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.

Lépteimnek számát megmondanám néki, mint egy fejedelem, úgy járulnék hozzá!

Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrămi;

Ha földem ellenem kiáltott és annak barázdái együtt siránkoztak;

dacă i-am mîncat roada fără s'o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni:

Ha annak termését fizetés nélkül ettem, vagy gazdájának lelkét kioltottam:

atunci să crească spini din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!`` Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.

Búza helyett tövis teremjen és árpa helyett konkoly! Itt végződnek a Jób beszédei.