I Corinthians 15

Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v'am propovăduit -o, pe care aţi primit -o, în care aţi rămas,

Звіщаю ж вам, браття, Євангелію, яку я вам благовістив, і яку прийняли ви, в якій і стоїте,

şi prin care sînteţi mîntuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v'am propovăduit -o; altfel, degeaba aţi crezut.

Якою й спасаєтесь, коли пам'ятаєте, яким словом я благовістив вам, якщо тільки ви ввірували не наосліп.

V'am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;

Бо я передав вам найперш, що й прийняв, що Христос був умер ради наших гріхів за Писанням,

că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;

і що Він був похований, і що третього дня Він воскрес за Писанням,

şi că S'a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.

і що з'явився Він Кифі, потім Дванадцятьом.

După aceea S'a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre cari cei mai mulţi sînt încă în viaţă, iar unii au adormit.

А потім з'явився нараз більше як п'ятистам браттям, що більшість із них живе й досі, а дехто й спочили.

În urmă s'a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.

Потому з'явився Він Якову, опісля усім апостолам.

După ei toţi, ca unei stîrpituri, mi s'a arătat şi mie.

А по всіх Він з'явився й мені, мов якому недородкові.

Căci eu sînt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sînt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.

Я бо найменший з апостолів, що негідний зватись апостолом, бо я переслідував був Божу Церкву.

Prin harul lui Dumnezeu sînt ce sînt. Şi harul Lui faţă de mine n'a fost zădarnic; ba încă am lucrat mai mult decît toţi: totuş nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.

Та благодаттю Божою я те, що є, і благодать Його, що в мені, не даремна була, але я працював більше всіх їх, правда не я, але Божа благодать, що зо мною вона.

Astfel dar, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut.

Тож чи я, чи вони, ми так проповідуємо, і так ви ввірували.

Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor?

Коли ж про Христа проповідується, що воскрес Він із мертвих, як же дехто між вами говорять, що немає воскресення мертвих?

Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n'a înviat.

Як немає ж воскресення мертвих, то й Христос не воскрес!

Şi dacă n'a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zădarnică, şi zădarnică este şi credinţa voastră.

оли ж бо Христос не воскрес, то проповідь наша даремна, даремна також віра ваша!

Ba încă noi sîntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, cînd nu L -a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază.

Ми знайшлися б тоді неправдивими свідками Божими, бо про Бога ми свідчили, що воскресив Він Христа, Якого Він не воскресив, якщо не воскресають померлі.

Căci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n'a înviat.

Бо як мертві не воскресають, то й Христос не воскрес!

Şi dacă n'a înviat Hristos, credinţa voastră este zădarnică, voi sînteţi încă în păcatele voastre,

Коли ж бо Христос не воскрес, тоді віра ваша даремна, ви в своїх ще гріхах,

şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, sînt pierduţi.

тоді то загинули й ті, що в Христі упокоїлись!

Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci sîntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!

Коли ми надіємося на Христа тільки в цьому житті, то ми найнещасніші від усіх людей!

Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi.

Та нині Христос воскрес із мертвих, первісток серед покійних.

Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.

Смерть бо через людину, і через Людину воскресення мертвих.

Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;

Бо так, як в Адамі вмирають усі, так само в Христі всі оживуть,

dar fiecare la rîndul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sînt ai lui Hristos.

кожен у своєму порядку: первісток Христос, потім ті, що Христові, під час Його приходу.

În urmă, va veni sfîrşitul, cînd El va da Împărăţia în mînile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpînire şi orice putere.

А потому кінець, коли Він передасть царство Богові й Отцеві, коли Він зруйнує всякий уряд, і владу всяку та силу.

Căci trebuie ca El să împărăţească pînă va pune pe toţi vrăjmaşii supt picioarele Sale.

Бо належить Йому царювати, аж доки Він не покладе всіх Своїх ворогів під ногами Своїми!

Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.

Як ворог останній смерть знищиться,

Dumnezeu, în adevăr, ,,a pus totul supt picioarele Lui``. Dar cînd zice că totul I -a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I -a supus totul.

бо під ноги Його Він усе впокорив. Коли ж каже, що впокорено все, то ясно, що все, окрім Того, Хто впокорив Йому все.

Şi cînd toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I -a supus toate lucrurile, pentruca Dumnezeu să fie totul în toţi.

А коли Йому все Він упокорить, тоді й Сам Син упокориться Тому, Хто все впокорив Йому, щоб Бог був у всьому все.

Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu înviază morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?

Бо що зроблять ті, хто христяться ради мертвих? Коли мертві не воскресають зовсім, то нащо вони ради мертвих і христяться?

Şi de ce sîntem noi în primejdie în orice clipă?

Для чого й ми повсякчас наражаємось на небезпеки?

În fiecare zi eu sînt în primejdie de moarte; atît este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cît este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.

Я щодень умираю. Так свідчу, браття, вашою хвалою, що маю її в Христі Ісусі, Господі нашім.

Dacă, vorbind în felul oamenilor, m'am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu înviază morţii, atunci ,,să mîncăm şi să bem, căci mîne vom muri``.

Коли я зо звірами боровся в Ефесі, яка мені по-людському користь, коли мертві не воскресають? Будем їсти та пити, бо ми взавтра вмрем!...

Nu vă înşelaţi: ,,Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune``.

Не дайте себе звести, товариство лихе псує добрі звичаї!

Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci sînt între voi unii, cari nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun.

Протверезіться правдиво, та й не грішіть, бо деякі Бога не знають, говорю вам на сором!

Dar va zice cineva: ,,Cum înviază morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?``

Але дехто скаже: Як мертві воскреснуть? І в якім тілі прийдуть?

Nebun ce eşti! Ce sameni tu, nu înviază, dacă nu moare mai întîi.

Нерозумний, що ти сієш, те не оживе, як не вмре.

Şi cînd sameni, sameni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întîmplă: fie de grîu, fie de altă sămînţă.

І коли сієш, то сієш не тіло майбутнє, але голе зерно, яке трапиться, пшениці або чого іншого,

Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei.

і Бог йому тіло дає, як захоче, і кожному зерняті тіло його.

Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.

Не кожне тіло однакове тіло, але ж інше в людей, та інше тіло в скотини, та інше тіло в пташок, та інше у риб.

Tot aşa, sînt trupuri cereşti şi trupuri pămînteşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pămînteşti.

Є небесні тіла й тіла земні, але ж інша слава небесним, а інша земним.

Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea.

Інша слава для сонця, та інша слава для місяця, та інша слава для зір, бо зоря від зорі відрізняється славою!

Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este sămănat în putrezire, şi înviază în neputrezire;

Так само й воскресення мертвих: сіється в тління, в нетління встає,

este sămănat în ocară, şi înviază în slavă; este sămănat în neputinţă, şi înviază în putere.

сіється в неславу, у славі встає, сіється в немочі, у силі встає,

Este sămănat trup firesc, şi înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.

сіється тіло звичайне, встає тіло духовне. Є тіло звичайне, є й тіло духовне.

De aceea este scris: ,,Omul dintîi Adam a fost făcut un suflet viu.`` Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.

Так і написано: Перша людина Адам став душею живою, а останній Адам то дух оживляючий.

Dar întîi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă.

Та не перше духовне, але звичайне, а потім духовне.

Omul dintîi este din pămînt, pămîntesc; omul al doilea este din cer.

Перша людина з землі, земна, друга Людина із неба Господь.

Cum este cel pămîntesc, aşa sînt şi cei pămînteşti; cum este Cel ceresc, aşa sînt şi cei cereşti.

Який земний, такі й земні, і Який небесний, такі й небесні.

Şi după cum am purtat chipul celui pămîntesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.

І, як носили ми образ земного, так і образ небесного будемо носити.

Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sîngele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.

І це скажу, браття, що тіло й кров посісти Божого Царства не можуть, ані тління нетління не посяде.

Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,

Ось кажу я вам таємницю: не всі ми заснемо, та всі перемінимось,

într'o clipă, într'o clipeală din ochi, la cea din urmă trîmbiţă. Trîmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.

раптом, як оком змигнути, при останній сурмі: бо засурмить вона і мертві воскреснуть, а ми перемінимось!...

Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.

Мусить бо тлінне оце зодягнутись в нетління, а смертне оце зодягтися в безсмертя.

Cînd trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris: ,,Moartea a fost înghiţită de biruinţă.

А коли оце тлінне в нетління зодягнеться, і оце смертне в безсмертя зодягнеться, тоді збудеться слово написане: Поглинута смерть перемогою!

Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?``

Де, смерте, твоя перемога? Де твоє, смерте, жало?

Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea.

Жало ж смерти то гріх, а сила гріха то Закон.

Dar mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!

А Богові дяка, що Він Господом нашим Ісусом Христом перемогу нам дав.

De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică.

Отож, брати любі мої, будьте міцні, непохитні, збагачуйтесь завжди в Господньому ділі, знаючи, що ваша праця не марнотна у Господі!