Psalms 73

(En Salme af Asaf.) Visselig, god er Gud mod Israel; mod dem, der er rene af Hjertet!

(Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.

Mine Fødder var nær ved at snuble, mine Skridt var lige ved at glide;

Totuş, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!

thi over Dårerne græmmed jeg mig, jeg så, at det gik de gudløse vel;

Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cînd vedeam fericirea celor răi.

thi de kender ikke til Kvaler, deres Livskraft er frisk og sund;

Într'adevăr, nimic nu -i turbură pînă la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.

de kender ikke til menneskelig Nød, de plages ikke som andre.

N'au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni.

Derfor har de Hovmod til Halssmykke, Vold er Kappen, de svøber sig i.

Deaceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care -i înveleşte.

Deres Brøde udgår af deres Indre, Hjertets Tanker bryder igennem.

Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decît le-ar dori inima.

I det dybe taler de ondt, i det høje fører de Urettens Tale,

Rîd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,

de løfter Munden mod Himlen, Tungen farer om på Jorden.

îşi înalţă gura pînă la ceruri, şi limba le cutreieră pămîntul.

Derfor vender mit Folk sig hid og drikker Vand i fulde Drag.

Deaceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,

De siger: "Hvor skulde Gud vel vide det, skulde den Højeste kende dertil?"

şi zice: ,,Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?``

Se, det er de gudløses kår, altid i Tryghed, voksende Velstand!

Aşa sînt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.

Forgæves holdt jeg mit Hjerte rent og tvætted mine Hænder i Uskyld,

Degeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mînile în nevinovăţie:

jeg plagedes Dagen igennem, blev revset på ny hver Morgen!

căci în fiecare zi sînt lovit, şi în toate dimineţile sînt pedepsit.

Men jeg tænkte: "Taler jeg så, se, da er jeg troløs imod dine Sønners Slægt."

Dacă aş zice: ,,Vreau să vorbesc ca ei,`` iată că n'aş fi credincios neamului copiilor Tăi.

Så grundede jeg på at forstå det, møjsommeligt var det i mine Øjne,

M'am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi -a fost truda,

Til jeg kom ind i Guds Helligdomme, skønned, hvordan deres Endeligt bliver:

pînă ce am intrat în sfîntul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta dela urmă a celor răi.

Du sætter dem jo på glatte Steder, i Undergang styrter du dem.

Da, Tu -i pui în locuri alunecoase, şi -i arunci în prăpăd.

Hvor brat de dog lægges øde, går under, det ender med Rædsel!

Cum sînt nimiciţi într'o clipă! Sînt perduţi, prăpădiţi printr'un sfîrşit năpraznic.

De er som en Drøm, når man vågner, man vågner og regner sit Syn for intet.

Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!

Så længe mit Hjerte var bittert og det nagede i mine Nyrer,

Cînd mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie,

var jeg et Dyr og fattede intet, jeg var for dig som Kvæg.

eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.

Dog bliver jeg altid hos dig, du holder mig fast om min højre;

Însă eu sînt totdeauna cu Tine, Tu m'ai apucat de mîna dreaptă;

du leder mig med dit Råd og tager mig siden bort i Herlighed.

mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.

Hvem har jeg i Himlen? Og har jeg blot dig, da attrår jeg intet på Jorden!

Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decît în Tine.

Lad kun mit Kød og mit Hjerte vansmægte, Gud er mit Hjertes Klippe, min Del for evigt.

Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele şi partea mea de moştenire.

Thi de, der fjerner sig fra dig, går under, - du udsletter hver, som er dig utro.

Căci iată că ceice se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi sînt necredincioşi.

Men at leve Gud nær er min Lykke, min Lid har jeg sat til den Herre HERREN, at jeg kan vidne om alle dine Gerninger.

Cît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.