Psalms 74

(En maskil af Asaf.) Hvorfor har du, Gud, stødt os bort for evig, hvi ryger din Vrede mod Hjorden, du røgter?

(O cîntare a lui Asaf.) Pentruce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentruce Te mînii pe turma păşunii Tale?

Kom din Menighed i Hu, som du fordum vandt dig, - du udløste den til din Ejendoms Stamme - Zions Bjerg, hvor du har din Bolig.

Adu-Ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai cîştigat odinioară, pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale! Adu-Ţi aminte de muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa;

Løft dine Fjed til de evige Tomter: Fjenden lagde alt i Helligdommen øde.

îndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmaşul a pustiit totul în locaşul Tău cel sfînt.

Dine Fjender brøled i dit Samlingshus, satte deres Tegn som Tegn deri.

Protivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; şi-au pus semnele lor drept semne.

Det så ud, som når man løfter Økser i Skovens Tykning.

Parcă erau nişte oameni, cari ridică toporul într'o pădure deasă:

Og alt det udskårne Træværk der! De hugged det sønder med Økse og Hammer.

în curînd au sfărîmat toate podoabele săpate, cu lovituri de securi şi ciocane.

På din Helligdom satte de Ild, de skændede og nedrev dit Navns Bolig.

Au pus foc sfîntului Tău locaş; au dărîmat şi au pîngărit locuinţa Numelui Tău.

De tænkte: "Til Hobe udrydder vi dem!" De brændte alle Guds Samlingshuse i Landet.

Ei ziceau în inima lor: ,,Să -i prăpădim pe toţi!`` Au ars toate locurile sfinte din ţară.

Vore Tegn, dem ser vi ikke, Profeter findes ej mer; hvor længe, ved ingen af os.

Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun prooroc, şi nu mai este nimeni printre noi, care să ştie pînă cînd...

Hvor længe, o Gud, skal vor Modstander smæde, Fjenden blive ved at håne dit Navn?

Pînă cînd, Dumnezeule, va batjocori asupritorul, şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?

Hvorfor holder du din Hånd tilbage og skjuler din højre i Kappens Fold?

Pentruce Îţi tragi înapoi mîna şi dreapta Ta? Scoate -o din sîn şi nimiceşte -i!

Vor Konge fra fordums Tid er dog Gud, som udførte Frelsens Værk i Landet.

Totuş, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei ţări.

Du kløvede Havet med Vælde, knuste på Vandet Dragernes Hoved;

Tu ai despărţit marea cu puterea Ta, ai sfărîmat capetele balaurilor din ape;

du søndrede Hovederne på Livjatan og gav dem som Æde til Ørkenens Dyr;

ai zdrobit capul Leviatanului, l-ai dat să -l mănince fiarele din pustie.

Kilde og Bæk lod du vælde frem, du udtørred stedseflydende Strømme;

Ai făcut să ţîşnească izvoare în pîraie, ai uscat rîuri, cari nu seacă.

din er Dagen, og din er Natten, du grundlagde Lys og Sol,

A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele.

du fastsatte alle Grænser på Jord, du frembragte Sommer og Vinter.

Tu ai statornicit toate hotarele pămîntului, Tu ai rînduit vara şi iarna.

Kom i Hu, o HERRE, at Fjenden har hånet, et Folk af Dårer har spottet dit Navn!

Adu-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte, şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău!

Giv ikke Vilddyret din Turteldues Sjæl, glem ikke for evigt dine armes Liv;

Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale, şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!

se hen til Pagten, thi fyldte er Landets mørke Steder med Voldsfærds Boliger.

Ai în vedere legămîntul! Căci locurile dosnice din ţară sînt pline de bîrloage de tîlhari.

Lad ej den fortrykte gå bort med Skam, lad de arme og fattige prise dit Navn!

Să nu se întoarcă ruşinat cel apăsat, ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!

Gud, gør dig rede, før din Sag, kom i Hu, hvor du stadig smædes af bårer,

Scoală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările, pe cari Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!

lad ej dine Avindsmænds Røst uænset! Ustandseligt lyder dine Fjenders Larm!

Nu uita strigătele protivnicilor Tăi, zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!