1. Home
  2. Pair
  3. Dan
  4. RomCor
  5. Ps.109

Psalms 109

109:1
(Til Sangmesteren. Af David. En Salme.) Du min Lovsangs Gud, vær ej tavs!
(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
109:2
Thi en gudløs, svigefuld Mund har de åbnet imod mig, taler mig til med Løgntunge,
Căci protivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
109:3
med hadske Ord omringer de mig og strider imod mig uden Grund;
mă înconjoară cu cuvîntări pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei.
109:4
til Løn for min Kærlighed er de mig fjendske, skønt jeg er idel Bøn;
Pe cînd eu îi iubesc, ei îmi sînt protivnici; dar eu alerg la rugăciune.
109:5
de gør mig ondt for godt, gengælder min Kærlighed med Had.
Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură pentru dragostea mea.
109:6
Straf ham for hans Gudløshed, lad en Anklager stå ved hans højre,
Pe vrăjmaşul meu pune -l supt stăpînirea unui om rău, şi un pîrîş să stea la dreapta lui!
109:7
lad ham gå dømt fra Retten, hans Bøn blive regnet for Synd;
Cînd va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
109:8
hans Livsdage blive kun få, hans Embede tage en anden;
Puţine să -i fie zilele la număr, şi slujba să i -o ia altul!
109:9
hans Børn blive faderløse, hans Hustru vorde Enke;
Să -i rămînă copiii orfani, şi nevastă-sa văduvă!
109:10
hans Børn flakke om og tigge, drives bort fra et øde Hjem;
Copiii lui să umble fără niciun căpătîi şi să cerşească, să-şi caute pînea departe de locuinţa lor dărîmată!
109:11
Ågerkarlen rage efter alt, hvad han har, og fremmede rane hans Gods;
Cel ce l -a împrumutat, să -i pună mîna pe tot ce are, şi străinii să -i jăfuiască rodul muncii lui!
109:12
ingen være langmodig imod ham, ingen ynke hans faderløse;
Nimeni să nu mai ţină la el, şi nimeni să n'aibă milă de orfanii lui!
109:13
hans Afkom gå til Grunde, hans Navn slettes ud i næste Slægt:
Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stîngă numele în neamul următor!
109:14
lad hans Fædres Skyld ihukommes hos HERREN, lad ikke hans Moders Synd slettes ud,
Nelegiuirea părinţilor săi să rămînă ca aducere aminte înaintea Domnului, şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!
109:15
altid være de, HERREN for Øje; hans Minde vorde udryddet af Jorden,
Domnul să -i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt,
109:16
fordi det ej faldt ham ind at vise sig god, men han forfulgte den arme og fattige og den, hvis Hjerte var knust til Døde;
pentrucă nu şi -a adus aminte să facă îndurare, pentrucă a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, pînă acolo încît să omoare pe omul cu inima zdrobită!
109:17
han elsked Forbandelse, så lad den nå ham; Velsignelse yndede han ikke, den blive ham fjern!
Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu -i plăcea binecuvîntarea: să se depărteze de el!
109:18
Han tage Forbandelse på som en Klædning, den komme som Vand i hans Bug, som Olie ind i hans Ben;
Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înlăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!
109:19
den blive en Dragt, han tager på, et Bælte, han altid bærer!
Deaceea, să -i slujească de veşmînt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!
109:20
Det være mine Modstanderes Løn fra HERREN, dem, der taler ondt mod min Sjæl.
Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei, şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
109:21
Men du, o HERRE, min Herre, gør med mig efter din Godhed og Nåde, frels mig for dit Navns Skyld!
Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă!
109:22
Thi jeg er arm og fattig, mit Hjerte vånder sig i mig;
Sînt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înlăuntrul meu.
109:23
som Skyggen, der hælder, svinder jeg bort, som Græshopper rystes jeg ud;
Pier ca umbra gata să treacă, sînt izgonit ca o lăcustă.
109:24
af Faste vakler mine Knæ, mit Kød skrumper ind uden Salve;
Mi-au slăbit genunchii de post, şi mi s'a sleit trupul de slăbiciune.
109:25
til Spot for dem er jeg blevet, de ryster på Hovedet, når de
Am ajuns de ocară lor; cînd mă privesc ei, dau din cap.
109:26
Hjælp mig, HERRE min Gud, frels mig efter din Miskundhed,
Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!
109:27
så de sander, det var din Hånd, dig, HERRE, som gjorde det!
Şi să ştie că mîna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
109:28
Lad dem forbande, du vil velsigne, mine uvenner vorde til Skamme, din Tjener glæde sig;
Măcar că ei blastămă, Tu binecuvintează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.
109:29
lad mine Fjender klædes i Skændsel, iføres Skam som en Kappe!
Protivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acopăr cu o manta!
109:30
Med min Mund vil jeg højlig takke HERREN, prise ham midt i Mængden;
Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii;
109:31
thi han står ved den fattiges højre at fri ham fra dem, der dømmer hans Sjæl.
căci El stă la dreapta săracului, ca să -l izbăvească de cei ce -l osîndesc.

© bibleglot.com