Job 15

Y RESPONDIÓ Eliphaz Temanita, y dijo:

Elifaz din Teman a luat cuvîntul, şi a zis:

¿Si proferirá el sabio vana sabiduría, Y henchirá su vientre de viento solano?

,,Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit?

¿Disputará con palabras inútiles, Y con razones sin provecho?

Să se apere prin cuvinte cari n'ajută la nimic, şi prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic?

Tú también disipas el temor, Y menoscabas la oración delante de Dios.

Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.

Porque tu boca declaró tu iniquidad, Pues has escogido el hablar de los astutos.

Nelegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.

Tu boca te condenará, y no yo; Y tus labios testificarán contra ti.

Nu eu, ci gura ta te osîndeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.

¿Naciste tú primero que Adam? ¿Ó fuiste formado antes que los collados?

Tu eşti omul care s'a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?

¿Oíste tú el secreto de Dios, Que detienes en ti solo la sabiduría?

Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?

¿Qué sabes tú que no sepamos? ¿Qué entiendes que no se halle en nosotros?

Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n'o avem şi noi?

Entre nosotros también hay cano, también hay viejo Mucho mayor en días que tu padre.

Între noi sînt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliţi decît tatăl tău.

¿En tan poco tienes las consolaciones de Dios? ¿Tienes acaso alguna cosa oculta cerca de ti?

Puţin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd?...

¿Por qué te enajena tu corazón, Y por qué guiñan tus ojos,

Încotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?

Pues haces frente á Dios con tu espíritu, Y sacas tales palabras de tu boca?

Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mînia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?

¿Qué cosa es el hombre para que sea limpio, Y que se justifique el nacido de mujer?

,Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

He aquí que en sus santos no confía, Y ni los cielos son limpios delante de sus ojos:

Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui,

¿Cuánto menos el hombre abominable y vil, Que bebe la iniquidad como agua?

cu cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată-omul, care bea nelegiuirea ca apa!

Escúchame; yo te mostraré Y te contaré lo que he visto:

Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,

(Lo que los sabios nos contaron De sus padres, y no lo encubrieron;

ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind dela părinţii lor,

Á los cuales solos fué dada la tierra, Y no pasó extraño por medio de ellos:)

cărora singuri li se dăduse ţara, şi printre cari nici un străin nu venise încă.

Todos los días del impío, él es atormentado de dolor, Y el número de años es escondido al violento.

,Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de cari are parte cel nelegiuit.

Estruendos espantosos hay en sus oídos; En la paz le vendrá quien lo asuele.

Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

Él no creerá que ha de volver de las tinieblas, Y está mirando al cuchillo.

El nu trage nădejde să scape de întunerec, vede sabia care -l ameninţă;

Desasosegado á comer siempre, Sabe que le está aparejado día de tinieblas.

aleargă încoace şi încolo să caute pîne, ştie că -l aşteaptă ziua întunerecului.

Tribulación y angustia le asombrarán, Y esforzaránse contra él como un rey apercibido para la batalla.

Necazul şi neliniştea îl înspăimîntă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.

Por cuanto él extendió su mano contra Dios, Y se esforzó contra el Todopoderoso,

Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s'a împotrivit Celui Atot Puternic,

Él le acometerá en la cerviz, En lo grueso de las hombreras de sus escudos:

şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

Porque cubrió su rostro con su gordura, É hizo pliegues sobre los ijares;

Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză,

Y habitó las ciudades asoladas, Las casas inhabitadas, Que estaban puestas en montones.

şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate.

No enriquecerá, ni será firme su potencia, Ni extenderá por la tierra su hermosura.

Nu se va mai îmbogăţi, averea nu -i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt.

No se escapará de las tinieblas: La llama secará sus ramos, Y con el aliento de su boca perecerá.

Nu va putea ieşi din întunerec, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.

No confíe el iluso en la vanidad; Porque ella será su recompensa.

Dacă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata.

Él será cortado antes de su tiempo, Y sus renuevos no reverdecerán.

Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.

Él perderá su agraz como la vid, Y derramará su flor como la oliva.

Va fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.

Porque la sociedad de los hipócritas será asolada, Y fuego consumirá las tiendas de soborno.

Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mînca focul.

Concibieron dolor, y parieron iniquidad; Y las entradas de ellos meditan engaño.

El zămisleşte răul şi naşte răul: în sînul lui coace roade cari -l înşeală.```