Job 16

Y RESPONDIÓ Job, y dijo:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Muchas veces he oído cosas como éstas: Consoladores molestos sois todos vosotros.

,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.

¿Tendrán fin las palabras ventosas? Ó ¿qué te animará á responder?

Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?

También yo hablaría como vosotros. Ojalá vuestra alma estuviera en lugar de la mía, Que yo os tendría compañía en las palabras, Y sobre vosotros movería mi cabeza.

Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,

Mas yo os alentaría con mis palabras, Y la consolación de mis labios apaciguaría el dolor vuestro.

v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?

Si hablo, mi dolor no cesa; Y si dejo de hablar, no se aparta de mí.

Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?

Empero ahora me ha fatigado: Has tú asolado toda mi compañía.

Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!

Tú me has arrugado; testigo es mi flacura, Que se levanta contra mí para testificar en mi rostro.

M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.

Su furor me destrizó, y me ha sido contrario: Crujió sus dientes contra mí; Contra mí aguzó sus ojos mi enemigo.

Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.

Abrieron contra mí su boca; Hirieron mis mejillas con afrenta; Contra mí se juntaron todos.

Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.

Hame entregado Dios al mentiroso, Y en las manos de los impíos me hizo estremecer.

Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi.

Próspero estaba, y desmenuzóme: Y arrebatóme por la cerviz, y despedazóme, Y púsome por blanco suyo.

Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.

Cercáronme sus flecheros, Partió mis riñones, y no perdonó: Mi hiel derramó por tierra.

Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,

Quebrantóme de quebranto sobre quebranto; Corrió contra mí como un gigante.

mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.

Yo cosí saco sobre mi piel, Y cargué mi cabeza de polvo.

Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.

Mi rostro está enlodado con lloro, Y mis párpados entenebrecidos:

Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.

Á pesar de no haber iniquidad en mis manos, Y de haber sido mi oración pura.

Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

¡Oh tierra! no cubras mi sangre, Y no haya lugar á mi clamor.

Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine!

Mas he aquí que en los cielos está mi testigo, Y mi testimonio en las alturas.

Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.

Disputadores son mis amigos: Mas á Dios destilarán mis ojos.

Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,

¡Ojalá pudiese disputar el hombre con Dios, Como con su prójimo!

să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.

Mas los años contados vendrán, Y yo iré el camino por donde no volveré.

Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.