Job 15

Elifaz din Teman a luat cuvîntul, şi a zis:

Y RESPONDIÓ Eliphaz Temanita, y dijo:

,,Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit?

¿Si proferirá el sabio vana sabiduría, Y henchirá su vientre de viento solano?

Să se apere prin cuvinte cari n'ajută la nimic, şi prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic?

¿Disputará con palabras inútiles, Y con razones sin provecho?

Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.

Tú también disipas el temor, Y menoscabas la oración delante de Dios.

Nelegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.

Porque tu boca declaró tu iniquidad, Pues has escogido el hablar de los astutos.

Nu eu, ci gura ta te osîndeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.

Tu boca te condenará, y no yo; Y tus labios testificarán contra ti.

Tu eşti omul care s'a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?

¿Naciste tú primero que Adam? ¿Ó fuiste formado antes que los collados?

Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?

¿Oíste tú el secreto de Dios, Que detienes en ti solo la sabiduría?

Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n'o avem şi noi?

¿Qué sabes tú que no sepamos? ¿Qué entiendes que no se halle en nosotros?

Între noi sînt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliţi decît tatăl tău.

Entre nosotros también hay cano, también hay viejo Mucho mayor en días que tu padre.

Puţin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd?...

¿En tan poco tienes las consolaciones de Dios? ¿Tienes acaso alguna cosa oculta cerca de ti?

Încotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?

¿Por qué te enajena tu corazón, Y por qué guiñan tus ojos,

Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mînia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?

Pues haces frente á Dios con tu espíritu, Y sacas tales palabras de tu boca?

,Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

¿Qué cosa es el hombre para que sea limpio, Y que se justifique el nacido de mujer?

Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui,

He aquí que en sus santos no confía, Y ni los cielos son limpios delante de sus ojos:

cu cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată-omul, care bea nelegiuirea ca apa!

¿Cuánto menos el hombre abominable y vil, Que bebe la iniquidad como agua?

Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,

Escúchame; yo te mostraré Y te contaré lo que he visto:

ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind dela părinţii lor,

(Lo que los sabios nos contaron De sus padres, y no lo encubrieron;

cărora singuri li se dăduse ţara, şi printre cari nici un străin nu venise încă.

Á los cuales solos fué dada la tierra, Y no pasó extraño por medio de ellos:)

,Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de cari are parte cel nelegiuit.

Todos los días del impío, él es atormentado de dolor, Y el número de años es escondido al violento.

Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

Estruendos espantosos hay en sus oídos; En la paz le vendrá quien lo asuele.

El nu trage nădejde să scape de întunerec, vede sabia care -l ameninţă;

Él no creerá que ha de volver de las tinieblas, Y está mirando al cuchillo.

aleargă încoace şi încolo să caute pîne, ştie că -l aşteaptă ziua întunerecului.

Desasosegado á comer siempre, Sabe que le está aparejado día de tinieblas.

Necazul şi neliniştea îl înspăimîntă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.

Tribulación y angustia le asombrarán, Y esforzaránse contra él como un rey apercibido para la batalla.

Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s'a împotrivit Celui Atot Puternic,

Por cuanto él extendió su mano contra Dios, Y se esforzó contra el Todopoderoso,

şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

Él le acometerá en la cerviz, En lo grueso de las hombreras de sus escudos:

Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză,

Porque cubrió su rostro con su gordura, É hizo pliegues sobre los ijares;

şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate.

Y habitó las ciudades asoladas, Las casas inhabitadas, Que estaban puestas en montones.

Nu se va mai îmbogăţi, averea nu -i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt.

No enriquecerá, ni será firme su potencia, Ni extenderá por la tierra su hermosura.

Nu va putea ieşi din întunerec, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.

No se escapará de las tinieblas: La llama secará sus ramos, Y con el aliento de su boca perecerá.

Dacă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata.

No confíe el iluso en la vanidad; Porque ella será su recompensa.

Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.

Él será cortado antes de su tiempo, Y sus renuevos no reverdecerán.

Va fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.

Él perderá su agraz como la vid, Y derramará su flor como la oliva.

Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mînca focul.

Porque la sociedad de los hipócritas será asolada, Y fuego consumirá las tiendas de soborno.

El zămisleşte răul şi naşte răul: în sînul lui coace roade cari -l înşeală.```

Concibieron dolor, y parieron iniquidad; Y las entradas de ellos meditan engaño.