Psalms 73

(Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.

Salmo di Asaf. Certo, Iddio è buono verso Israele, verso quelli che son puri di cuore.

Totuş, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!

Ma, quant’è a me, quasi inciamparono i miei piedi; poco mancò che i miei passi non sdrucciolassero.

Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cînd vedeam fericirea celor răi.

Poiché io portavo invidia agli orgogliosi, vedendo la prosperità degli empi.

Într'adevăr, nimic nu -i turbură pînă la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.

Poiché per loro non vi son dolori, il loro corpo è sano e pingue.

N'au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni.

Non sono travagliati come gli altri mortali, né son colpiti come gli altri uomini.

Deaceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care -i înveleşte.

Perciò la superbia li cinge a guisa di collana, la violenza li cuopre a guisa di vestito.

Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decît le-ar dori inima.

Dal loro cuore insensibile esce l’iniquità; le immaginazioni del cuor loro traboccano.

Rîd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,

Sbeffeggiano e malvagiamente ragionan d’opprimere; parlano altezzosamente.

îşi înalţă gura pînă la ceruri, şi limba le cutreieră pămîntul.

Metton la loro bocca nel cielo, e la loro lingua passeggia per la terra.

Deaceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,

Perciò il popolo si volge dalla loro parte, e beve copiosamente alla loro sorgente,

şi zice: ,,Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?``

e dice: Com’è possibile che Dio sappia ogni cosa, che vi sia conoscenza nell’Altissimo?

Aşa sînt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.

Ecco, costoro sono empi: eppure, tranquilli sempre, essi accrescono i loro averi.

Degeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mînile în nevinovăţie:

Invano dunque ho purificato il mio cuore, e ho lavato le mie mani nell’innocenza!

căci în fiecare zi sînt lovit, şi în toate dimineţile sînt pedepsit.

Poiché son percosso ogni giorno, e il mio castigo si rinnova ogni mattina.

Dacă aş zice: ,,Vreau să vorbesc ca ei,`` iată că n'aş fi credincios neamului copiilor Tăi.

Se avessi detto: Parlerò a quel modo, ecco, sarei stato infedele alla schiatta de’ tuoi figliuoli.

M'am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi -a fost truda,

Ho voluto riflettere per intender questo, ma la cosa mi è parsa molto ardua,

pînă ce am intrat în sfîntul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta dela urmă a celor răi.

finché non sono entrato nel santuario di Dio, e non ho considerata la fine di costoro.

Da, Tu -i pui în locuri alunecoase, şi -i arunci în prăpăd.

Certo, tu li metti in luoghi sdrucciolevoli, tu li fai cadere in rovina.

Cum sînt nimiciţi într'o clipă! Sînt perduţi, prăpădiţi printr'un sfîrşit năpraznic.

Come sono stati distrutti in un momento, portati via, consumati per casi spaventevoli!

Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!

Come avviene d’un sogno quand’uno si sveglia, così tu, o Signore, quando ti desterai, sprezzerai la loro vana apparenza.

Cînd mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie,

Quando il mio cuore s’inacerbiva ed io mi sentivo trafitto internamente,

eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.

ero insensato e senza conoscimento; io ero verso di te come una bestia.

Însă eu sînt totdeauna cu Tine, Tu m'ai apucat de mîna dreaptă;

Ma pure, io resto del continuo con te; tu m’hai preso per la man destra;

mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.

tu mi condurrai col tuo consiglio, e poi mi riceverai in gloria.

Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decît în Tine.

Chi ho io in cielo fuori di te? E sulla terra non desidero che te.

Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele şi partea mea de moştenire.

La mia carne e il mio cuore posson venir meno, ma Dio è la ròcca del mio cuore e la mia parte in eterno.

Căci iată că ceice se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi sînt necredincioşi.

Poiché, ecco, quelli che s’allontanan da te periranno; tu distruggi chiunque, fornicando, ti abbandona.

Cît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.

Ma quanto a me, il mio bene è d’accostarmi a Dio; io ho fatto del Signore, dell’Eterno, il mio rifugio, per raccontare, o Dio, tutte le opere tue.