Proverbs 21

Inima împăratului este ca un rîu de apă în mîna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea. -

Il cuore del re, nella mano dell’Eterno, è come un corso d’acqua; egli lo volge dovunque gli piace.

Omul socoteşte că toate căile lui sînt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul. -

Tutte le vie dell’uomo gli paion diritte, ma l’Eterno pesa i cuori.

A face dreptate şi judecată, este mai plăcut Domnului decît jertfele. -

Praticare la giustizia e l’equità è cosa che l’Eterno preferisce ai sacrifizi.

Privirile trufaşe şi inima îngîmfată, această candelă a celor răi, nu este decît păcat. -

Gli occhi alteri e il cuor gonfio, lucerna degli empi, sono peccato.

Planurile omului harnic nu duc de cît la belşug, dar celce lucrează cu grabă n'ajunge de cît la lipsă. -

I disegni dell’uomo diligente menano sicuramente all’abbondanza, ma chi troppo s’affretta non fa che cader nella miseria.

Comorile cîştigate cu o limbă mincinoasă sînt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte. -

I tesori acquistati con lingua bugiarda sono un soffio fugace di gente che cerca la morte.

Silnicia celor răi îi mătură, pentrucă nu vor să facă ce este drept. -

La violenza degli empi li porta via, perché rifiutano di praticare l’equità.

Cel vinovat merge pe căi sucite, dar cel nevinovat face ce este bine.

La via del colpevole è tortuosa, ma l’innocente opera con rettitudine.

Mai bine să locuieşti într'un colţ pe acoperiş, decît cu o nevastă gîlcevitoare într'o casă mare. -

Meglio abitare sul canto d’un tetto, che una gran casa con una moglie rissosa.

Sufletul celui rău doreşte răul, semenul lui n'are nici o trecere înaintea lui. -

L’anima dell’empio desidera il male; il suo amico stesso non trova pietà agli occhi di lui.

Cînd este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înţelept: şi cînd se dă învăţătură celui înţelept, el capătă ştiinţa. -

Quando il beffardo è punito, il semplice diventa savio; e quando s’istruisce il savio, egli acquista scienza.

Cel neprihănit se uită la casa celui rău, şi vede ce repede sînt aruncaţi cei răi în nenorocire. -

Il Giusto tien d’occhio la casa dell’empio, e precipita gli empi nelle sciagure.

Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns, cînd va striga. -

Chi chiude l’orecchio al grido del povero, griderà anch’egli, e non gli sarà risposto.

Un dar făcut în taină potoleşte mînia, şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mînie. -

Un dono fatto in segreto placa la collera, e un regalo dato di sottomano, l’ira violenta.

Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine, dar pentru ceice fac răul este o groază. -

Far ciò ch’è retto è una gioia per il giusto, ma è una rovina per gli artefici d’iniquità.

Omul care se abate dela calea înţelepciunii, se va odihni în adunarea celor morţi. -

L’uomo che erra lungi dalle vie del buon senso, riposerà nell’assemblea dei trapassati.

Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă, şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul dresurilor nu se îmbogăţeşte. -

Chi ama godere sarà bisognoso, chi ama il vino e l’olio non arricchirà.

Cel rău slujeşte ca preţ de răscumpărare pentru cel neprihănit, şi cel stricat, pentru oamenii fără prihană. -

L’empio serve di riscatto al giusto; e il perfido, agli uomini retti.

Mai bine să locuieşti într'un pămînt pustiu, de cît cu o nevastă gîlcevitoare şi supărăcioasă. -

Meglio abitare in un deserto, che con una donna rissosa e stizzosa.

Comori de preţ şi untdedelemn sînt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte. -

In casa del savio c’è dei tesori preziosi e dell’olio, ma l’uomo stolto dà fondo a tutto.

Cine urmăreşte neprihănirea şi bunătatea, găseşte viaţă, neprihănire şi slavă. -

Chi ricerca la giustizia e la bontà troverà vita, giustizia e gloria.

Înţeleptul cucereşte cetatea vitejilor, şi doboară puterea în care se încredeau. -

Il savio dà la scalata alla città dei forti, e abbatte il baluardo in cui essa confidava.

Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri. -

Chi custodisce la sua bocca e la sua lingua preserva l’anima sua dalle distrette.

Cel mîndru şi trufaş se cheamă batjocoritor: el lucrează cu aprinderea îngîmfării.

Il nome del superbo insolente è: beffardo; egli fa ogni cosa con furore di superbia.

Poftele leneşului îl omoară, pentrucă nu vrea să lucreze cu mînile. -

I desideri del pigro l’uccidono perché le sue mani rifiutano di lavorare.

Toată ziua o duce numai în pofte: dar cel neprihănit dă fără zgîrcenie. -

C’è chi da mane a sera brama avidamente, ma il giusto dona senza mai rifiutare.

Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, cu cît mai mult cînd o aduc cu gînduri nelegiuite. -

Il sacrifizio dell’empio è cosa abominevole; quanto più se l’offre con intento malvagio!

Martorul mincinos va pieri, dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbîndă. -

Il testimonio bugiardo perirà, ma l’uomo che ascolta potrà sempre parlare.

Cel rău ia o înfăţişare neruşinată, dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea. -

L’empio fa la faccia tosta, ma l’uomo retto rende ferma la sua condotta.

Nici înţelepciunea, nici priceperea, nici sfatul n'ajută împotriva Domnului. -

Non c’è sapienza, non intelligenza, non consiglio che valga contro l’Eterno.

Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruinţa este a Domnului. -

Il cavallo è pronto per il dì della battaglia, ma la vittoria appartiene all’Eterno.