Psalms 18

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul. El a zis:) ,,Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

Au chef des chantres. Du serviteur de l'Eternel, de David, qui adressa à l'Eternel les paroles de ce cantique, lorsque l'Eternel l'eut délivré de la main de tous ses ennemis et de la main de Saül. Il dit: Je t'aime, ô Eternel, ma force!

Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!

Eternel, mon rocher, ma forteresse, mon libérateur! Mon Dieu, mon rocher, où je trouve un abri! Mon bouclier, la force qui me sauve, ma haute retraite!

Eu strig: ,Lăudat să fie Domnul!` şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.

Je m'écrie: Loué soit l'Eternel! Et je suis délivré de mes ennemis.

Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii;

Les liens de la mort m'avaient environné, Et les torrents de la destruction m'avaient épouvanté;

mă înfăşuraseră legăturile mormîntului, şi mă prinseseră laţurile morţii.

Les liens du sépulcre m'avaient entouré, Les filets de la mort m'avaient surpris.

Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.

Dans ma détresse, j'ai invoqué l'Eternel, J'ai crié à mon Dieu; De son palais, il a entendu ma voix, Et mon cri est parvenu devant lui à ses oreilles.

Atunci s'a sguduit pămîntul şi s'a cutremurat, temeliile munţilor s'au mişcat, şi s'au clătinat, pentru că El se mîniase.

La terre fut ébranlée et trembla, Les fondements des montagnes frémirent, Et ils furent ébranlés, parce qu'il était irrité.

Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

Il s'élevait de la fumée dans ses narines, Et un feu dévorant sortait de sa bouche: Il en jaillissait des charbons embrasés.

A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.

Il abaissa les cieux, et il descendit: Il y avait une épaisse nuée sous ses pieds.

Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului.

Il était monté sur un chérubin, et il volait, Il planait sur les ailes du vent.

Întunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.

Il faisait des ténèbres sa retraite, sa tente autour de lui, Il était enveloppé des eaux obscures et de sombres nuages.

Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.

De la splendeur qui le précédait s'échappaient les nuées, Lançant de la grêle et des charbons de feu.

Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.

L'Eternel tonna dans les cieux, Le Très-Haut fit retentir sa voix, Avec la grêle et les charbons de feu.

A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă.

Il lança ses flèches et dispersa mes ennemis, Il multiplia les coups de la foudre et les mit en déroute.

Atunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.

Le lit des eaux apparut, Les fondements du monde furent découverts, Par ta menace, ô Eternel! Par le bruit du souffle de tes narines.

El Şi -a întins mîna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7.

Il étendit sa main d'en haut, il me saisit, Il me retira des grandes eaux;

m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine.

Il me délivra de mon adversaire puissant, De mes ennemis qui étaient plus forts que moi.

Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.

Ils m'avaient surpris au jour de ma détresse; Mais l'Eternel fut mon appui.

El m'a scos la loc larg, şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte.

Il m'a mis au large, Il m'a sauvé, parce qu'il m'aime.

Domnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mînilor mele:

L'Eternel m'a traité selon ma droiture, Il m'a rendu selon la pureté de mes mains;

căci am păzit căile Domnului, şi n'am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.

Car j'ai observé les voies de l'Eternel, Et je n'ai point été coupable envers mon Dieu.

Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.

Toutes ses ordonnances ont été devant moi, Et je ne me suis point écarté de ses lois.

Am fost fără vină faţă de El, şi m'am păzit de fărădelegea mea.

J'ai été sans reproche envers lui, Et je me suis tenu en garde contre mon iniquité.

Deaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui.

Aussi l'Eternel m'a rendu selon ma droiture, Selon la pureté de mes mains devant ses yeux.

Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;

Avec celui qui est bon tu te montres bon, Avec l'homme droit tu agis selon la droiture,

cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.

Avec celui qui est pur tu te montres pur, Et avec le pervers tu agis selon sa perversité.

Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.

Tu sauves le peuple qui s'humilie, Et tu abaisses les regards hautains.

Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu.

Oui, tu fais briller ma lumière; L'Eternel, mon Dieu, éclaire mes ténèbres.

Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.

Avec toi je me précipite sur une troupe en armes, Avec mon Dieu je franchis une muraille.

Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, Cuvîntul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.

Les voies de Dieu sont parfaites, La parole de l'Eternel est éprouvée; Il est un bouclier pour tous ceux qui se confient en lui.

Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

Car qui est Dieu, si ce n'est l'Eternel; Et qui est un rocher, si ce n'est notre Dieu?

Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.

C'est Dieu qui me ceint de force, Et qui me conduit dans la voie droite.

El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele

Il rend mes pieds semblables à ceux des biches, Et il me place sur mes lieux élevés.

El îmi deprinde mînile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.

Il exerce mes mains au combat, Et mes bras tendent l'arc d'airain.

Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare.

Tu me donnes le bouclier de ton salut, Ta droite me soutient, Et je deviens grand par ta bonté.

Tu lărgeşti drumul supt paşii mei, şi nu-mi alunecă glesnele.

Tu élargis le chemin sous mes pas, Et mes pieds ne chancellent point.

Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.

Je poursuis mes ennemis, je les atteins, Et je ne reviens pas avant de les avoir anéantis.

Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad supt picioarele mele.

Je les brise, et ils ne peuvent se relever; Ils tombent sous mes pieds.

Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele.

Tu me ceins de force pour le combat, Tu fais plier sous moi mes adversaires.

Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.

Tu fais tourner le dos à mes ennemis devant moi, Et j'extermine ceux qui me haïssent.

Ei strigă, dar n'are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!

Ils crient, et personne pour les sauver! Ils crient à l'Eternel, et il ne leur répond pas!

Îi pisez ca praful, pe care -l ia vîntul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.

Je les broie comme la poussière qu'emporte le vent, Je les foule comme la boue des rues.

Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoaşteam, îmi este supus.

Tu me délivres des dissensions du peuple; Tu me mets à la tête des nations; Un peuple que je ne connaissais pas m'est asservi.

El ascultă de mine la cea dintîi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.

Ils m'obéissent au premier ordre, Les fils de l'étranger me flattent;

Fiilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurînd din cetăţuile lor.

Les fils de l'étranger sont en défaillance, Ils tremblent hors de leurs forteresses.

Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele,

Vive l'Eternel, et béni soit mon rocher! Que le Dieu de mon salut soit exalté,

Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele,

Le Dieu qui est mon vengeur, Qui m'assujettit les peuples,

şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.

Qui me délivre de mes ennemis! Tu m'élèves au-dessus de mes adversaires, Tu me sauves de l'homme violent.

Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cînta spre slava Numelui Tău.

C'est pourquoi je te louerai parmi les nations, ô Eternel! Et je chanterai à la gloire de ton nom.

El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.

Il accorde de grandes délivrances à son roi, Et il fait miséricorde à son oint, A David, et à sa postérité, pour toujours.