Psalms 17

(O rugăciune a lui David.) Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele, pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!

Prière de David. Eternel! écoute la droiture, sois attentif à mes cris, Prête l'oreille à ma prière faite avec des lèvres sans tromperie!

Să se arate dreptatea mea înaintea Ta, şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!

Que ma justice paraisse devant ta face, Que tes yeux contemplent mon intégrité!

Dacă îmi vei cerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gîndesc.

Si tu sondes mon coeur, si tu le visites la nuit, Si tu m'éprouves, tu ne trouveras rien: Ma pensée n'est pas autre que ce qui sort de ma bouche.

Cît priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvîntul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori;

A la vue des actions des hommes, fidèle à la parole de tes lèvres, Je me tiens en garde contre la voie des violents;

paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele.

Mes pas sont fermes dans tes sentiers, Mes pieds ne chancellent point.

Strig către Tine, căci m'asculţi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvîntul meu!

Je t'invoque, car tu m'exauces, ô Dieu! Incline vers moi ton oreille, écoute ma parole!

Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost, şi -i izbăveşti de protivnicii lor, prin dreapta Ta!

Signale ta bonté, toi qui sauves ceux qui cherchent un refuge, Et qui par ta droite les délivres de leurs adversaires!

Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,

Garde-moi comme la prunelle de l'oeil; Protège-moi, à l'ombre de tes ailes,

de cei răi, cari mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, cari mă împresoară.

Contre les méchants qui me persécutent, Contre mes ennemis acharnés qui m'enveloppent.

Ei îşi închid inima, au cuvintele semeţe în gură.

Ils ferment leurs entrailles, Ils ont à la bouche des paroles hautaines.

Se ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar, mă pîndesc ca să mă trîntească la pămînt.

Ils sont sur nos pas, déjà ils nous entourent, Ils nous épient pour nous terrasser.

Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu, care stă la pîndă în culcuşul lui.

On dirait un lion avide de déchirer, Un lionceau aux aguets dans son repaire.

Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară -l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!

Lève-toi, Eternel, marche à sa rencontre, renverse-le! Délivre-moi du méchant par ton glaive!

Scapă-mă de oameni, cu mîna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, cari îşi au partea lor în viaţa aceasta, şi cărora le umpli pîntecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sînt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.

Délivre-moi des hommes par ta main, Eternel, des hommes de ce monde! Leur part est dans la vie, Et tu remplis leur ventre de tes biens; Leurs enfants sont rassasiés, Et ils laissent leur superflu à leurs petits-enfants.

Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.

Pour moi, dans mon innocence, je verrai ta face; Dès le réveil, je me rassasierai de ton image.