Psalms 73

Salmo di Asaf. Certo, Iddio è buono verso Israele, verso quelli che son puri di cuore.

(Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.

Ma, quant’è a me, quasi inciamparono i miei piedi; poco mancò che i miei passi non sdrucciolassero.

Totuş, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!

Poiché io portavo invidia agli orgogliosi, vedendo la prosperità degli empi.

Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cînd vedeam fericirea celor răi.

Poiché per loro non vi son dolori, il loro corpo è sano e pingue.

Într'adevăr, nimic nu -i turbură pînă la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.

Non sono travagliati come gli altri mortali, né son colpiti come gli altri uomini.

N'au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni.

Perciò la superbia li cinge a guisa di collana, la violenza li cuopre a guisa di vestito.

Deaceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care -i înveleşte.

Dal loro cuore insensibile esce l’iniquità; le immaginazioni del cuor loro traboccano.

Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decît le-ar dori inima.

Sbeffeggiano e malvagiamente ragionan d’opprimere; parlano altezzosamente.

Rîd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,

Metton la loro bocca nel cielo, e la loro lingua passeggia per la terra.

îşi înalţă gura pînă la ceruri, şi limba le cutreieră pămîntul.

Perciò il popolo si volge dalla loro parte, e beve copiosamente alla loro sorgente,

Deaceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,

e dice: Com’è possibile che Dio sappia ogni cosa, che vi sia conoscenza nell’Altissimo?

şi zice: ,,Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?``

Ecco, costoro sono empi: eppure, tranquilli sempre, essi accrescono i loro averi.

Aşa sînt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.

Invano dunque ho purificato il mio cuore, e ho lavato le mie mani nell’innocenza!

Degeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mînile în nevinovăţie:

Poiché son percosso ogni giorno, e il mio castigo si rinnova ogni mattina.

căci în fiecare zi sînt lovit, şi în toate dimineţile sînt pedepsit.

Se avessi detto: Parlerò a quel modo, ecco, sarei stato infedele alla schiatta de’ tuoi figliuoli.

Dacă aş zice: ,,Vreau să vorbesc ca ei,`` iată că n'aş fi credincios neamului copiilor Tăi.

Ho voluto riflettere per intender questo, ma la cosa mi è parsa molto ardua,

M'am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi -a fost truda,

finché non sono entrato nel santuario di Dio, e non ho considerata la fine di costoro.

pînă ce am intrat în sfîntul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta dela urmă a celor răi.

Certo, tu li metti in luoghi sdrucciolevoli, tu li fai cadere in rovina.

Da, Tu -i pui în locuri alunecoase, şi -i arunci în prăpăd.

Come sono stati distrutti in un momento, portati via, consumati per casi spaventevoli!

Cum sînt nimiciţi într'o clipă! Sînt perduţi, prăpădiţi printr'un sfîrşit năpraznic.

Come avviene d’un sogno quand’uno si sveglia, così tu, o Signore, quando ti desterai, sprezzerai la loro vana apparenza.

Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!

Quando il mio cuore s’inacerbiva ed io mi sentivo trafitto internamente,

Cînd mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie,

ero insensato e senza conoscimento; io ero verso di te come una bestia.

eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.

Ma pure, io resto del continuo con te; tu m’hai preso per la man destra;

Însă eu sînt totdeauna cu Tine, Tu m'ai apucat de mîna dreaptă;

tu mi condurrai col tuo consiglio, e poi mi riceverai in gloria.

mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.

Chi ho io in cielo fuori di te? E sulla terra non desidero che te.

Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decît în Tine.

La mia carne e il mio cuore posson venir meno, ma Dio è la ròcca del mio cuore e la mia parte in eterno.

Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele şi partea mea de moştenire.

Poiché, ecco, quelli che s’allontanan da te periranno; tu distruggi chiunque, fornicando, ti abbandona.

Căci iată că ceice se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi sînt necredincioşi.

Ma quanto a me, il mio bene è d’accostarmi a Dio; io ho fatto del Signore, dell’Eterno, il mio rifugio, per raccontare, o Dio, tutte le opere tue.

Cît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.