Job 15

Allora Elifaz di Teman rispose e disse:

Elifaz din Teman a luat cuvîntul, şi a zis:

"Il savio risponde egli con vana scienza? si gonfia egli il petto di vento?

,,Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit?

Si difende egli con ciarle inutili e con parole che non giovan nulla?

Să se apere prin cuvinte cari n'ajută la nimic, şi prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic?

Tu, poi, distruggi il timor di Dio, menomi il rispetto religioso che gli è dovuto.

Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.

La tua iniquità ti detta le parole, e adoperi il linguaggio degli astuti.

Nelegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.

Non io, la tua bocca stessa ti condanna; le tue labbra stesse depongono contro a te.

Nu eu, ci gura ta te osîndeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.

Sei tu il primo uomo che nacque? Fosti tu formato prima de’ monti?

Tu eşti omul care s'a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?

Hai tu sentito quel che s’è detto nel Consiglio di Dio? Hai tu fatto incetta della sapienza per te solo?

Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?

Che sai tu che noi non sappiamo? Che conoscenza hai tu che non sia pur nostra?

Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n'o avem şi noi?

Ci son fra noi degli uomini canuti ed anche de’ vecchi più attempati di tuo padre.

Între noi sînt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliţi decît tatăl tău.

Fai tu sì poco caso delle consolazioni di Dio e delle dolci parole che t’abbiam rivolte?

Puţin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd?...

Dove ti trascina il cuore, e che voglion dire codeste torve occhiate?

Încotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?

Come! tu volgi la tua collera contro Dio, e ti lasci uscir di bocca tali parole?

Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mînia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?

Che è mai l’uomo per esser puro, il nato di donna per esser giusto?

,Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

Ecco, Iddio non si fida nemmeno de’ suoi santi, i cieli non son puri agli occhi suoi;

Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui,

quanto meno quest’essere abominevole e corrotto, l’uomo, che tracanna l’iniquità come l’acqua!

cu cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată-omul, care bea nelegiuirea ca apa!

Io voglio ammaestrarti; porgimi ascolto, e ti racconterò quello che ho visto,

Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,

quello che i Savi hanno riferito senza nulla celare di quel che sapean dai padri,

ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind dela părinţii lor,

ai quali soli è stato dato il paese; e in mezzo ai quali non è passato lo straniero.

cărora singuri li se dăduse ţara, şi printre cari nici un străin nu venise încă.

L’empio è tormentato tutti i suoi giorni, e pochi son gli anni riservati al prepotente.

,Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de cari are parte cel nelegiuit.

Sempre ha negli orecchi rumori spaventosi, e in piena pace gli piomba addosso il distruttore.

Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

Non ha speranza d’uscir dalle tenebre, e si sente destinato alla spada.

El nu trage nădejde să scape de întunerec, vede sabia care -l ameninţă;

Va errando in cerca di pane; dove trovarne? ei sa che a lui dappresso è pronto il giorno tenebroso.

aleargă încoace şi încolo să caute pîne, ştie că -l aşteaptă ziua întunerecului.

La distretta e l’angoscia lo riempion di paura, l’assalgono a guisa di re pronto alla pugna,

Necazul şi neliniştea îl înspăimîntă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.

perché ha steso la mano contro Dio, ha sfidato l’Onnipotente,

Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s'a împotrivit Celui Atot Puternic,

gli s’è slanciato audacemente contro, sotto il folto de’ suoi scudi convessi.

şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

Avea la faccia coperta di grasso, i fianchi carichi di pinguedine;

Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză,

s’era stabilito in città distrutte, in case disabitate, destinate a diventar mucchi di sassi.

şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate.

Ei non s’arricchirà, la sua fortuna non sarà stabile; né le sue possessioni si stenderanno sulla terra.

Nu se va mai îmbogăţi, averea nu -i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt.

Non potrà liberarsi dalle tenebre, il vento infocato farà seccare i suoi rampolli, e sarà portato via dal soffio della bocca di Dio.

Nu va putea ieşi din întunerec, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.

Non confidi nella vanità; è un’illusione; poiché avrà la vanità per ricompensa.

Dacă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata.

La sua fine verrà prima del tempo, e i suoi rami non rinverdiranno più.

Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.

Sarà come vigna da cui si strappi l’uva ancor acerba, come l’ulivo da cui si scuota il fiore;

Va fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.

poiché sterile è la famiglia del profano, e il fuoco divora le tende ov’entrano presenti.

Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mînca focul.

L’empio concepisce malizia, e partorisce rovina; ei si prepara in seno il disinganno".

El zămisleşte răul şi naşte răul: în sînul lui coace roade cari -l înşeală.```