Proverbs 21

Il cuore del re, nella mano dell’Eterno, è come un corso d’acqua; egli lo volge dovunque gli piace.

Inima împăratului este ca un rîu de apă în mîna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea. -

Tutte le vie dell’uomo gli paion diritte, ma l’Eterno pesa i cuori.

Omul socoteşte că toate căile lui sînt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul. -

Praticare la giustizia e l’equità è cosa che l’Eterno preferisce ai sacrifizi.

A face dreptate şi judecată, este mai plăcut Domnului decît jertfele. -

Gli occhi alteri e il cuor gonfio, lucerna degli empi, sono peccato.

Privirile trufaşe şi inima îngîmfată, această candelă a celor răi, nu este decît păcat. -

I disegni dell’uomo diligente menano sicuramente all’abbondanza, ma chi troppo s’affretta non fa che cader nella miseria.

Planurile omului harnic nu duc de cît la belşug, dar celce lucrează cu grabă n'ajunge de cît la lipsă. -

I tesori acquistati con lingua bugiarda sono un soffio fugace di gente che cerca la morte.

Comorile cîştigate cu o limbă mincinoasă sînt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte. -

La violenza degli empi li porta via, perché rifiutano di praticare l’equità.

Silnicia celor răi îi mătură, pentrucă nu vor să facă ce este drept. -

La via del colpevole è tortuosa, ma l’innocente opera con rettitudine.

Cel vinovat merge pe căi sucite, dar cel nevinovat face ce este bine.

Meglio abitare sul canto d’un tetto, che una gran casa con una moglie rissosa.

Mai bine să locuieşti într'un colţ pe acoperiş, decît cu o nevastă gîlcevitoare într'o casă mare. -

L’anima dell’empio desidera il male; il suo amico stesso non trova pietà agli occhi di lui.

Sufletul celui rău doreşte răul, semenul lui n'are nici o trecere înaintea lui. -

Quando il beffardo è punito, il semplice diventa savio; e quando s’istruisce il savio, egli acquista scienza.

Cînd este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înţelept: şi cînd se dă învăţătură celui înţelept, el capătă ştiinţa. -

Il Giusto tien d’occhio la casa dell’empio, e precipita gli empi nelle sciagure.

Cel neprihănit se uită la casa celui rău, şi vede ce repede sînt aruncaţi cei răi în nenorocire. -

Chi chiude l’orecchio al grido del povero, griderà anch’egli, e non gli sarà risposto.

Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns, cînd va striga. -

Un dono fatto in segreto placa la collera, e un regalo dato di sottomano, l’ira violenta.

Un dar făcut în taină potoleşte mînia, şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mînie. -

Far ciò ch’è retto è una gioia per il giusto, ma è una rovina per gli artefici d’iniquità.

Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine, dar pentru ceice fac răul este o groază. -

L’uomo che erra lungi dalle vie del buon senso, riposerà nell’assemblea dei trapassati.

Omul care se abate dela calea înţelepciunii, se va odihni în adunarea celor morţi. -

Chi ama godere sarà bisognoso, chi ama il vino e l’olio non arricchirà.

Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă, şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul dresurilor nu se îmbogăţeşte. -

L’empio serve di riscatto al giusto; e il perfido, agli uomini retti.

Cel rău slujeşte ca preţ de răscumpărare pentru cel neprihănit, şi cel stricat, pentru oamenii fără prihană. -

Meglio abitare in un deserto, che con una donna rissosa e stizzosa.

Mai bine să locuieşti într'un pămînt pustiu, de cît cu o nevastă gîlcevitoare şi supărăcioasă. -

In casa del savio c’è dei tesori preziosi e dell’olio, ma l’uomo stolto dà fondo a tutto.

Comori de preţ şi untdedelemn sînt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte. -

Chi ricerca la giustizia e la bontà troverà vita, giustizia e gloria.

Cine urmăreşte neprihănirea şi bunătatea, găseşte viaţă, neprihănire şi slavă. -

Il savio dà la scalata alla città dei forti, e abbatte il baluardo in cui essa confidava.

Înţeleptul cucereşte cetatea vitejilor, şi doboară puterea în care se încredeau. -

Chi custodisce la sua bocca e la sua lingua preserva l’anima sua dalle distrette.

Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri. -

Il nome del superbo insolente è: beffardo; egli fa ogni cosa con furore di superbia.

Cel mîndru şi trufaş se cheamă batjocoritor: el lucrează cu aprinderea îngîmfării.

I desideri del pigro l’uccidono perché le sue mani rifiutano di lavorare.

Poftele leneşului îl omoară, pentrucă nu vrea să lucreze cu mînile. -

C’è chi da mane a sera brama avidamente, ma il giusto dona senza mai rifiutare.

Toată ziua o duce numai în pofte: dar cel neprihănit dă fără zgîrcenie. -

Il sacrifizio dell’empio è cosa abominevole; quanto più se l’offre con intento malvagio!

Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, cu cît mai mult cînd o aduc cu gînduri nelegiuite. -

Il testimonio bugiardo perirà, ma l’uomo che ascolta potrà sempre parlare.

Martorul mincinos va pieri, dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbîndă. -

L’empio fa la faccia tosta, ma l’uomo retto rende ferma la sua condotta.

Cel rău ia o înfăţişare neruşinată, dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea. -

Non c’è sapienza, non intelligenza, non consiglio che valga contro l’Eterno.

Nici înţelepciunea, nici priceperea, nici sfatul n'ajută împotriva Domnului. -

Il cavallo è pronto per il dì della battaglia, ma la vittoria appartiene all’Eterno.

Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruinţa este a Domnului. -