Psalms 18

Au chef des chantres. Du serviteur de l'Eternel, de David, qui adressa à l'Eternel les paroles de ce cantique, lorsque l'Eternel l'eut délivré de la main de tous ses ennemis et de la main de Saül. Il dit: Je t'aime, ô Eternel, ma force!

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul. El a zis:) ,,Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

Eternel, mon rocher, ma forteresse, mon libérateur! Mon Dieu, mon rocher, où je trouve un abri! Mon bouclier, la force qui me sauve, ma haute retraite!

Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!

Je m'écrie: Loué soit l'Eternel! Et je suis délivré de mes ennemis.

Eu strig: ,Lăudat să fie Domnul!` şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.

Les liens de la mort m'avaient environné, Et les torrents de la destruction m'avaient épouvanté;

Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii;

Les liens du sépulcre m'avaient entouré, Les filets de la mort m'avaient surpris.

mă înfăşuraseră legăturile mormîntului, şi mă prinseseră laţurile morţii.

Dans ma détresse, j'ai invoqué l'Eternel, J'ai crié à mon Dieu; De son palais, il a entendu ma voix, Et mon cri est parvenu devant lui à ses oreilles.

Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.

La terre fut ébranlée et trembla, Les fondements des montagnes frémirent, Et ils furent ébranlés, parce qu'il était irrité.

Atunci s'a sguduit pămîntul şi s'a cutremurat, temeliile munţilor s'au mişcat, şi s'au clătinat, pentru că El se mîniase.

Il s'élevait de la fumée dans ses narines, Et un feu dévorant sortait de sa bouche: Il en jaillissait des charbons embrasés.

Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

Il abaissa les cieux, et il descendit: Il y avait une épaisse nuée sous ses pieds.

A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.

Il était monté sur un chérubin, et il volait, Il planait sur les ailes du vent.

Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului.

Il faisait des ténèbres sa retraite, sa tente autour de lui, Il était enveloppé des eaux obscures et de sombres nuages.

Întunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.

De la splendeur qui le précédait s'échappaient les nuées, Lançant de la grêle et des charbons de feu.

Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.

L'Eternel tonna dans les cieux, Le Très-Haut fit retentir sa voix, Avec la grêle et les charbons de feu.

Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.

Il lança ses flèches et dispersa mes ennemis, Il multiplia les coups de la foudre et les mit en déroute.

A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă.

Le lit des eaux apparut, Les fondements du monde furent découverts, Par ta menace, ô Eternel! Par le bruit du souffle de tes narines.

Atunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.

Il étendit sa main d'en haut, il me saisit, Il me retira des grandes eaux;

El Şi -a întins mîna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7.

Il me délivra de mon adversaire puissant, De mes ennemis qui étaient plus forts que moi.

m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine.

Ils m'avaient surpris au jour de ma détresse; Mais l'Eternel fut mon appui.

Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.

Il m'a mis au large, Il m'a sauvé, parce qu'il m'aime.

El m'a scos la loc larg, şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte.

L'Eternel m'a traité selon ma droiture, Il m'a rendu selon la pureté de mes mains;

Domnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mînilor mele:

Car j'ai observé les voies de l'Eternel, Et je n'ai point été coupable envers mon Dieu.

căci am păzit căile Domnului, şi n'am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.

Toutes ses ordonnances ont été devant moi, Et je ne me suis point écarté de ses lois.

Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.

J'ai été sans reproche envers lui, Et je me suis tenu en garde contre mon iniquité.

Am fost fără vină faţă de El, şi m'am păzit de fărădelegea mea.

Aussi l'Eternel m'a rendu selon ma droiture, Selon la pureté de mes mains devant ses yeux.

Deaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui.

Avec celui qui est bon tu te montres bon, Avec l'homme droit tu agis selon la droiture,

Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;

Avec celui qui est pur tu te montres pur, Et avec le pervers tu agis selon sa perversité.

cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.

Tu sauves le peuple qui s'humilie, Et tu abaisses les regards hautains.

Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.

Oui, tu fais briller ma lumière; L'Eternel, mon Dieu, éclaire mes ténèbres.

Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu.

Avec toi je me précipite sur une troupe en armes, Avec mon Dieu je franchis une muraille.

Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.

Les voies de Dieu sont parfaites, La parole de l'Eternel est éprouvée; Il est un bouclier pour tous ceux qui se confient en lui.

Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, Cuvîntul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.

Car qui est Dieu, si ce n'est l'Eternel; Et qui est un rocher, si ce n'est notre Dieu?

Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

C'est Dieu qui me ceint de force, Et qui me conduit dans la voie droite.

Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.

Il rend mes pieds semblables à ceux des biches, Et il me place sur mes lieux élevés.

El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele

Il exerce mes mains au combat, Et mes bras tendent l'arc d'airain.

El îmi deprinde mînile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.

Tu me donnes le bouclier de ton salut, Ta droite me soutient, Et je deviens grand par ta bonté.

Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare.

Tu élargis le chemin sous mes pas, Et mes pieds ne chancellent point.

Tu lărgeşti drumul supt paşii mei, şi nu-mi alunecă glesnele.

Je poursuis mes ennemis, je les atteins, Et je ne reviens pas avant de les avoir anéantis.

Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.

Je les brise, et ils ne peuvent se relever; Ils tombent sous mes pieds.

Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad supt picioarele mele.

Tu me ceins de force pour le combat, Tu fais plier sous moi mes adversaires.

Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele.

Tu fais tourner le dos à mes ennemis devant moi, Et j'extermine ceux qui me haïssent.

Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.

Ils crient, et personne pour les sauver! Ils crient à l'Eternel, et il ne leur répond pas!

Ei strigă, dar n'are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!

Je les broie comme la poussière qu'emporte le vent, Je les foule comme la boue des rues.

Îi pisez ca praful, pe care -l ia vîntul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.

Tu me délivres des dissensions du peuple; Tu me mets à la tête des nations; Un peuple que je ne connaissais pas m'est asservi.

Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoaşteam, îmi este supus.

Ils m'obéissent au premier ordre, Les fils de l'étranger me flattent;

El ascultă de mine la cea dintîi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.

Les fils de l'étranger sont en défaillance, Ils tremblent hors de leurs forteresses.

Fiilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurînd din cetăţuile lor.

Vive l'Eternel, et béni soit mon rocher! Que le Dieu de mon salut soit exalté,

Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele,

Le Dieu qui est mon vengeur, Qui m'assujettit les peuples,

Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele,

Qui me délivre de mes ennemis! Tu m'élèves au-dessus de mes adversaires, Tu me sauves de l'homme violent.

şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.

C'est pourquoi je te louerai parmi les nations, ô Eternel! Et je chanterai à la gloire de ton nom.

Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cînta spre slava Numelui Tău.

Il accorde de grandes délivrances à son roi, Et il fait miséricorde à son oint, A David, et à sa postérité, pour toujours.

El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.