Proverbs 8

¿NO clama la sabiduría, Y da su voz la inteligencia?

Nu strigă înţelepciunea, şi nu-şi înalţă priceperea glasul?

En los altos cabezos, junto al camino, Á las encrucijadas de las veredas se para;

Ea se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspîntii,

En el lugar de las puertas, á la entrada de la ciudad, Á la entrada de las puertas da voces:

şi strigă lîngă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:

Oh hombres, á vosotros clamo; Y mi voz es á los hijos de los hombres.

,,Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.

Entended, simples, discreción; Y vosotros, locos, entrad en cordura.

Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor!

Oíd, porque hablaré cosas excelentes; Y abriré mis labios para cosas rectas.

Asculaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.

Porque mi boca hablará verdad, Y la impiedad abominan mis labios.

Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!

En justicia son todas las razones de mi boca; No hay en ellas cosa perversa ni torcida.

Toate cuvintele gurii mele sînt drepte, n'au nimic neadevărat nici sucit în ele.

Todas ellas son rectas al que entiende, Y razonables á los que han hallado sabiduría.

Toate sînt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru ceice au găsit ştiinţa.

Recibid mi enseñanza, y no plata; Y ciencia antes que el oro escogido.

Primiţi mai de grabă învăţăturile mele decît argintul, şi mai de grabă ştiinţa de cît aurul scump.

Porque mejor es la sabiduría que las piedras preciosas; Y todas las cosas que se pueden desear, no son de comparar con ella.

Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult de cît mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.

Yo, la sabiduría, habito con la discreción, Y hallo la ciencia de los consejos.

Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.

El temor de JEHOVÁ es aborrecer el mal; La soberbia y la arrogancia, y el mal camino Y la boca perversa, aborrezco.

Frica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mîndria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu.

Conmigo está el consejo y el ser; Yo soy la inteligencia; mía es la fortaleza.

Dela mine vine sfatul şi izbînda, eu sînt priceperea, a mea este puterea.

Por mí reinan los reyes, Y los príncipes determinan justicia.

Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voivozii porunci drepte.

Por mí dominan los príncipes, Y todos los gobernadores juzgan la tierra.

Prin mine cîrmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi judecătorii pămîntului.

Yo amo á los que me aman; Y me hallan los que madrugando me buscan.

Eu iubesc pe ceice mă iubesc, şi cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc.

Las riquezas y la honra están conmigo; Sólidas riquezas, y justicia.

Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.

Mejor es mi fruto que el oro, y que el oro refinado; Y mi rédito mejor que la plata escogida.

Rodul meu este mai bun decît aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.

Por vereda de justicia guiaré, Por en medio de sendas de juicio;

Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,

Para hacer heredar á mis amigos el ser, Y que yo hincha sus tesoros.

ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu visteriile.

JEHOVÁ me poseía en el principio de su camino, Ya de antiguo, antes de sus obras.

Domnul m'a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.

Eternalmente tuve el principado, desde el principio, Antes de la tierra.

Eu am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pămîntul.

Antes de los abismos fuí engendrada; Antes que fuesen las fuentes de las muchas aguas.

Am fost născută cînd încă nu erau adîncuri, nici izvoare încărcate cu ape;

Antes que los montes fuesen fundados, Antes de los collados, era yo engendrada:

am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,

No había aún hecho la tierra, ni las campiñas, Ni el principio del polvo del mundo.

cînd nu era încă nici pămîntul, nici cîmpiile, nici cea dintîi fărîmă din pulberea lumii.

Cuando formaba los cielos, allí estaba yo; Cuando señalaba por compás la sobrefaz del abismo;

Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului,

Cuando afirmaba los cielos arriba, Cuando afirmaba las fuentes del abismo;

cînd a pironit norii sus, şi cînd au ţîşnit cu putere izvoarele adîncului,

Cuando ponía á la mar su estatuto, Y á las aguas, que no pasasen su mandamiento; Cuando establecía los fundamentos de la tierra;

cînd a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, cînd a pus temeliile pămîntului,

Con él estaba yo ordenándolo todo; Y fuí su delicia todos los días, Teniendo solaz delante de él en todo tiempo.

eu eram meşterul Lui, la lucru lîngă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucînd neîncetat înaintea Lui,

Huélgome en la parte habitable de su tierra; Y mis delicias son con los hijos de los hombres.

jucînd pe rotocolul pămîntului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.

Ahora pues, hijos, oídme: Y bienaventurados los que guardaren mis caminos.

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de ceice păzesc căile mele!

Atended el consejo, y sed sabios, Y no lo menospreciéis.

Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.

Bienaventurado el hombre que me oye, Velando á mis puertas cada día, Guardando los umbrales de mis entradas.

Ferice de omul care m'ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele.

Porque el que me hallare, hallará la vida, Y alcanzará el favor de JEHOVÁ.

Căci celce mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului.

Mas el que peca contra mí, defrauda su alma: Todos los que me aborrecen, aman la muerte.

Dar celce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea.