Proverbs 11

Cumpăna înşelătoare este urîtă Domnului, dar cîntăreala dreaptă Îi este plăcută.

La bilancia falsa è un abominio per l’Eterno, ma il peso giusto gli è grato.

Cînd vine mîndria, vine şi ruşinea; dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.

Venuta la superbia, viene anche l’ignominia; ma la sapienza è con gli umili.

Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cîrmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.

L’integrità degli uomini retti li guida, ma la perversità dei perfidi è la loro rovina.

În ziua mîniei, bogăţia nu slujeşte la nimic; dar neprihănirea izbăveşte dela moarte.

Le ricchezze non servono a nulla nel giorno dell’ira, ma la giustizia salva da morte.

Nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea, dar cel rău cade prin însăş răutatea lui.

La giustizia dell’uomo integro gli appiana la via, ma l’empio cade per la sua empietà.

Nevinovăţia oamenilor fără prihană îi scapă, dar cei răi sînt prinşi de răutatea lor.

La giustizia degli uomini retti li libera, ma i perfidi restan presi nella loro propria malizia.

La moartea celui rău, îi piere nădejdea, şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită.

Quando un empio muore, la sua speranza perisce, e l’aspettazione degl’iniqui e annientata.

Cel neprihănit este scăpat din strîmtoare, şi cel rău îi ia locul.

Il giusto è tratto fuor dalla distretta, e l’empio ne prende il posto.

Cu gura lui omul nelegiuit pierde pe aproapele său, dar cei neprihăniţi sînt scăpaţi prin ştiinţă.

Con la sua bocca l’ipocrita rovina il suo prossimo, ma i giusti sono liberati dalla loro perspicacia.

Cînd le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură; şi cînd pier cei răi, toţi strigă de veselie.

Quando i giusti prosperano, la città gioisce; ma quando periscono gli empi son gridi di giubilo.

Cetatea se înalţă prin binecuvîntarea oamenilor fără prihană, dar este surpată prin gura celor răi. -

Per la benedizione degli uomini retti la città è esaltata, ma è sovvertita dalla bocca degli empi.

Cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace. -

Chi sprezza il prossimo è privo di senno, ma l’uomo accorto tace.

Cine umblă cu bîrfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s'a încredinţat. -

Chi va sparlando svela i segreti, ma chi ha lo spirito leale tien celata la cosa.

Cînd nu este chibzuinţă, poporul cade; dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici. -

Quando manca una savia direzione il popolo cade; nel gran numero de’ consiglieri sta la salvezza.

Cui se pune chezaş pentru altul, îi merge rău, dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit. -

Chi si fa mallevadore d’un altro ne soffre danno, ma chi odia la mallevadoria è sicuro.

O femeie plăcută capătă cinste, şi cei asupritori capătă bogăţie. -

La donna graziosa ottiene la gloria, e gli uomini forti ottengon la ricchezza.

Omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi turbură însăş carnea lui. -

L’uomo benigno fa del bene a se stesso, ma il crudele tortura la sua propria carne.

Cel rău dobîndeşte un cîştig înşelător, dar cel ce samănă neprihănirea are o adevărată plată. -

L’empio fa un’opera fallace, ma chi semina giustizia ha una ricompensa sicura.

Adevărata neprihănire duce la viaţă, dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea. -

Così la giustizia mena alla vita, ma chi va dietro al male s’incammina alla morte.

Cei cu inima stricată sînt o scîrbă înaintea Domnului, dar cei ce umblă fără prihană Îi sînt plăcuţi.

I perversi di cuore sono un abominio per l’Eterno, ma gl’integri nella loro condotta gli sono graditi.

Hotărît: cel rău nu va rămînea nepedepsit, dar sămînţa celor neprihăniţi va fi scăpată. -

No, certo, il malvagio non rimarrà impunito, ma la progenie dei giusti scamperà.

Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel de aur pus în rîtul unui porc. -

Una donna bella, ma senza giudizio, è un anello d’oro nel grifo d’un porco.

Dorinţa celor neprihăniţi este numai bine; dar aşteptarea celor răi este numai mînie-.

Il desiderio dei giusti è il bene soltanto, ma la prospettiva degli empi e l’ira.

Unul, care dă cu mîna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decît să sărăcească. -

C’è chi spande liberalmente e diventa più ricco, e c’è chi risparmia più del dovere e non fa che impoverire.

Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el. -

L’anima benefica sarà nell’abbondanza, e chi annaffia sarà egli pure annaffiato.

Cine opreşte grîul este blestemat de popor, dar pe capul celui ce -l vinde vine binecuvîntarea. -

Chi detiene il grano è maledetto dal popolo, ma la benedizione è sul capo di chi lo vende.

Cine urmăreşte binele, îşi cîştigă bunăvoinţă, dar cine urmăreşte răul este atins de el. -

Chi procaccia il bene s’attira benevolenza, ma chi cerca il male, male gl’incoglierà.

Cine se încrede în bogăţii va cădea, dar cei neprihăniţi vor înverzi ca frunzişul. -

Chi confida nelle sue ricchezze cadrà, ma i giusti rinverdiranno a guisa di fronde.

Cine îşi turbură casa va moşteni vînt, şi nebunul va fi robul omului înţelept! -

Chi getta lo scompiglio in casa sua erediterà vento, e lo stolto sarà lo schiavo di chi ha il cuor savio.

Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă, şi cel înţelept cîştigă suflete. -

Il frutto del giusto è un albero di vita, e il savio fa conquista d’anime.

Iată, cel neprihănit este răsplătit pe pămînt; cu cît mai mult cel rău şi păcătos!

Ecco, il giusto riceve la sua retribuzione sulla terra, quanto più l’empio e il peccatore!