Proverbs 12

Cine iubeşte certarea, iubeşte ştiinţa; dar cine urăşte mustrarea, este prost. -

Chi ama la correzione ama la scienza, ma chi odia la riprensione è uno stupido.

Omul de bine capătă bunăvoinţa Domnului, dar Domnul osîndeşte pe cel plin de răutate.

L’uomo buono ottiene il favore dell’Eterno, ma l’Eterno condanna l’uomo pien di malizia.

Omul nu se întăreşte prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina. -

L’uomo non diventa stabile con l’empietà, ma la radice dei giusti non sarà mai smossa.

O femeie cinstită este cununa bărbatului ei, dar cea care -i face ruşine este ca putregaiul în oasele lui. -

La donna virtuosa è la corona del marito, ma quella che fa vergogna gli è un tarlo nell’ossa.

Gîndurile celor neprihăniţi nu sînt decît dreptate, dar sfaturile celor răi nu sînt decît înşelăciune. -

I pensieri dei giusti sono equità, ma i disegni degli empi son frode.

Cuvintele celor răi sînt nişte curse ca să verse sînge, dar gura celor fără prihană îi izbăveşte. -

Le parole degli empi insidiano la vita, ma la bocca degli uomini retti procura liberazione.

Cei răi sînt răsturnaţi, şi nu mai sînt, dar casa celor neprihăniţi rămîne în picioare! -

Gli empi, una volta rovesciati, non sono più, ma la casa dei giusti rimane in piedi.

Un om este preţuit după măsura priceperii lui, dar cel cu inima stricată este dispreţuit. -

L’uomo è lodato in proporzione del suo senno, ma chi ha il cuore pervertito sarà sprezzato.

Mai bine să fii într'o stare smerită şi să ai o slugă, decît să faci pe fudulul şi să n'ai ce mînca. -

E’ meglio essere in umile stato ed avere un servo, che fare il borioso e mancar di pane.

Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă.

Il giusto ha cura della vita del suo bestiame, ma le viscere degli empi sono crudeli.

Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pîne, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte. -

Chi coltiva la sua terra avrà pane da saziarsi, ma chi va dietro ai fannulloni e privo di senno.

Cel rău pofteşte prada celor nelegiuiţi, dar rădăcina celor neprihăniţi rodeşte. -

L’empio agogna la preda de’ malvagi, ma la radice dei giusti porta il suo frutto.

În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel neprihănit scapă din bucluc. -

Nel peccato delle labbra sta un’insidia funesta, ma il giusto uscirà dalla distretta.

Prin rodul gurii te saturi de bunătăţi, şi fiecare primeşte după lucrul mînilor lui. -

Per il frutto della sua bocca l’uomo è saziato di beni, e ad ognuno è reso secondo l’opera delle sue mani.

Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile. -

La via dello stolto è diritta agli occhi suoi, ma chi ascolta i consigli è savio.

Nebunul îndată îşi dă pe faţă mînia, dar înţeleptul ascunde ocara. -

Lo stolto lascia scorger subito il suo cruccio, ma chi dissimula un affronto è uomo accorto.

Cine spune adevărul face o mărturisire dreaptă, dar martorul mincinos vorbeşte înşelăciune. -

Chi dice la verità proclama ciò ch’è giusto, ma il falso testimonio parla con inganno.

Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare. -

C’è chi, parlando inconsultamente trafigge come spada, ma la lingua de’ savi reca guarigione.

Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decît o clipă. -

Il labbro veridico è stabile in perpetuo, ma la lingua bugiarda non dura che un istante.

Înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul, dar bucuria este pentru ceice sfătuiesc la pace. -

L’inganno è nel cuore di chi macchina il male, ma per chi nutre propositi di pace v’è gioia.

Nicio nenorocire nu se întîmplă celui neprihănit, dar cei răi sînt năpădiţi de rele. -

Nessun male incoglie al giusto, ma gli empi son pieni di guai.

Buzele mincinoase sînt urîte Domnului, dar ceice lucrează cu adevăr îi sînt plăcuţi. -

Le labbra bugiarde sono un abominio per l’Eterno, ma quelli che agiscono con sincerità gli sono graditi.

Omul înţelept îţi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia. -

L’uomo accorto nasconde quello che sa, ma il cuor degli stolti proclama la loro follia.

Mîna celor harnici va stăpîni, dar mîna leneşă va plăti bir. -

La mano dei diligenti dominerà, ma la pigra sarà tributaria.

Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte. -

Il cordoglio ch’è nel cuore dell’uomo l’abbatte, ma la parola buona lo rallegra.

Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună, dar calea celor răi îi duce în rătăcire. -

Il giusto indica la strada al suo compagno, ma la via degli empi li fa smarrire.

Leneşul nu-şi frige vînatul, dar comoara de preţ a unui om este munca. -

Il pigro non arrostisce la sua caccia, ma la solerzia è per l’uomo un tesoro prezioso.

Pe cărarea neprihănirii este viaţa, şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte. -

Nel sentiero della giustizia sta la vita, e nella via ch’essa traccia non v’è morte.