Proverbs 11

La bilancia falsa è un abominio per l’Eterno, ma il peso giusto gli è grato.

Cumpăna înşelătoare este urîtă Domnului, dar cîntăreala dreaptă Îi este plăcută.

Venuta la superbia, viene anche l’ignominia; ma la sapienza è con gli umili.

Cînd vine mîndria, vine şi ruşinea; dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.

L’integrità degli uomini retti li guida, ma la perversità dei perfidi è la loro rovina.

Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cîrmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.

Le ricchezze non servono a nulla nel giorno dell’ira, ma la giustizia salva da morte.

În ziua mîniei, bogăţia nu slujeşte la nimic; dar neprihănirea izbăveşte dela moarte.

La giustizia dell’uomo integro gli appiana la via, ma l’empio cade per la sua empietà.

Nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea, dar cel rău cade prin însăş răutatea lui.

La giustizia degli uomini retti li libera, ma i perfidi restan presi nella loro propria malizia.

Nevinovăţia oamenilor fără prihană îi scapă, dar cei răi sînt prinşi de răutatea lor.

Quando un empio muore, la sua speranza perisce, e l’aspettazione degl’iniqui e annientata.

La moartea celui rău, îi piere nădejdea, şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită.

Il giusto è tratto fuor dalla distretta, e l’empio ne prende il posto.

Cel neprihănit este scăpat din strîmtoare, şi cel rău îi ia locul.

Con la sua bocca l’ipocrita rovina il suo prossimo, ma i giusti sono liberati dalla loro perspicacia.

Cu gura lui omul nelegiuit pierde pe aproapele său, dar cei neprihăniţi sînt scăpaţi prin ştiinţă.

Quando i giusti prosperano, la città gioisce; ma quando periscono gli empi son gridi di giubilo.

Cînd le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură; şi cînd pier cei răi, toţi strigă de veselie.

Per la benedizione degli uomini retti la città è esaltata, ma è sovvertita dalla bocca degli empi.

Cetatea se înalţă prin binecuvîntarea oamenilor fără prihană, dar este surpată prin gura celor răi. -

Chi sprezza il prossimo è privo di senno, ma l’uomo accorto tace.

Cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace. -

Chi va sparlando svela i segreti, ma chi ha lo spirito leale tien celata la cosa.

Cine umblă cu bîrfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s'a încredinţat. -

Quando manca una savia direzione il popolo cade; nel gran numero de’ consiglieri sta la salvezza.

Cînd nu este chibzuinţă, poporul cade; dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici. -

Chi si fa mallevadore d’un altro ne soffre danno, ma chi odia la mallevadoria è sicuro.

Cui se pune chezaş pentru altul, îi merge rău, dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit. -

La donna graziosa ottiene la gloria, e gli uomini forti ottengon la ricchezza.

O femeie plăcută capătă cinste, şi cei asupritori capătă bogăţie. -

L’uomo benigno fa del bene a se stesso, ma il crudele tortura la sua propria carne.

Omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi turbură însăş carnea lui. -

L’empio fa un’opera fallace, ma chi semina giustizia ha una ricompensa sicura.

Cel rău dobîndeşte un cîştig înşelător, dar cel ce samănă neprihănirea are o adevărată plată. -

Così la giustizia mena alla vita, ma chi va dietro al male s’incammina alla morte.

Adevărata neprihănire duce la viaţă, dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea. -

I perversi di cuore sono un abominio per l’Eterno, ma gl’integri nella loro condotta gli sono graditi.

Cei cu inima stricată sînt o scîrbă înaintea Domnului, dar cei ce umblă fără prihană Îi sînt plăcuţi.

No, certo, il malvagio non rimarrà impunito, ma la progenie dei giusti scamperà.

Hotărît: cel rău nu va rămînea nepedepsit, dar sămînţa celor neprihăniţi va fi scăpată. -

Una donna bella, ma senza giudizio, è un anello d’oro nel grifo d’un porco.

Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel de aur pus în rîtul unui porc. -

Il desiderio dei giusti è il bene soltanto, ma la prospettiva degli empi e l’ira.

Dorinţa celor neprihăniţi este numai bine; dar aşteptarea celor răi este numai mînie-.

C’è chi spande liberalmente e diventa più ricco, e c’è chi risparmia più del dovere e non fa che impoverire.

Unul, care dă cu mîna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decît să sărăcească. -

L’anima benefica sarà nell’abbondanza, e chi annaffia sarà egli pure annaffiato.

Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el. -

Chi detiene il grano è maledetto dal popolo, ma la benedizione è sul capo di chi lo vende.

Cine opreşte grîul este blestemat de popor, dar pe capul celui ce -l vinde vine binecuvîntarea. -

Chi procaccia il bene s’attira benevolenza, ma chi cerca il male, male gl’incoglierà.

Cine urmăreşte binele, îşi cîştigă bunăvoinţă, dar cine urmăreşte răul este atins de el. -

Chi confida nelle sue ricchezze cadrà, ma i giusti rinverdiranno a guisa di fronde.

Cine se încrede în bogăţii va cădea, dar cei neprihăniţi vor înverzi ca frunzişul. -

Chi getta lo scompiglio in casa sua erediterà vento, e lo stolto sarà lo schiavo di chi ha il cuor savio.

Cine îşi turbură casa va moşteni vînt, şi nebunul va fi robul omului înţelept! -

Il frutto del giusto è un albero di vita, e il savio fa conquista d’anime.

Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă, şi cel înţelept cîştigă suflete. -

Ecco, il giusto riceve la sua retribuzione sulla terra, quanto più l’empio e il peccatore!

Iată, cel neprihănit este răsplătit pe pămînt; cu cît mai mult cel rău şi păcătos!