Proverbs 12

Chi ama la correzione ama la scienza, ma chi odia la riprensione è uno stupido.

Cine iubeşte certarea, iubeşte ştiinţa; dar cine urăşte mustrarea, este prost. -

L’uomo buono ottiene il favore dell’Eterno, ma l’Eterno condanna l’uomo pien di malizia.

Omul de bine capătă bunăvoinţa Domnului, dar Domnul osîndeşte pe cel plin de răutate.

L’uomo non diventa stabile con l’empietà, ma la radice dei giusti non sarà mai smossa.

Omul nu se întăreşte prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina. -

La donna virtuosa è la corona del marito, ma quella che fa vergogna gli è un tarlo nell’ossa.

O femeie cinstită este cununa bărbatului ei, dar cea care -i face ruşine este ca putregaiul în oasele lui. -

I pensieri dei giusti sono equità, ma i disegni degli empi son frode.

Gîndurile celor neprihăniţi nu sînt decît dreptate, dar sfaturile celor răi nu sînt decît înşelăciune. -

Le parole degli empi insidiano la vita, ma la bocca degli uomini retti procura liberazione.

Cuvintele celor răi sînt nişte curse ca să verse sînge, dar gura celor fără prihană îi izbăveşte. -

Gli empi, una volta rovesciati, non sono più, ma la casa dei giusti rimane in piedi.

Cei răi sînt răsturnaţi, şi nu mai sînt, dar casa celor neprihăniţi rămîne în picioare! -

L’uomo è lodato in proporzione del suo senno, ma chi ha il cuore pervertito sarà sprezzato.

Un om este preţuit după măsura priceperii lui, dar cel cu inima stricată este dispreţuit. -

E’ meglio essere in umile stato ed avere un servo, che fare il borioso e mancar di pane.

Mai bine să fii într'o stare smerită şi să ai o slugă, decît să faci pe fudulul şi să n'ai ce mînca. -

Il giusto ha cura della vita del suo bestiame, ma le viscere degli empi sono crudeli.

Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă.

Chi coltiva la sua terra avrà pane da saziarsi, ma chi va dietro ai fannulloni e privo di senno.

Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pîne, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte. -

L’empio agogna la preda de’ malvagi, ma la radice dei giusti porta il suo frutto.

Cel rău pofteşte prada celor nelegiuiţi, dar rădăcina celor neprihăniţi rodeşte. -

Nel peccato delle labbra sta un’insidia funesta, ma il giusto uscirà dalla distretta.

În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel neprihănit scapă din bucluc. -

Per il frutto della sua bocca l’uomo è saziato di beni, e ad ognuno è reso secondo l’opera delle sue mani.

Prin rodul gurii te saturi de bunătăţi, şi fiecare primeşte după lucrul mînilor lui. -

La via dello stolto è diritta agli occhi suoi, ma chi ascolta i consigli è savio.

Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile. -

Lo stolto lascia scorger subito il suo cruccio, ma chi dissimula un affronto è uomo accorto.

Nebunul îndată îşi dă pe faţă mînia, dar înţeleptul ascunde ocara. -

Chi dice la verità proclama ciò ch’è giusto, ma il falso testimonio parla con inganno.

Cine spune adevărul face o mărturisire dreaptă, dar martorul mincinos vorbeşte înşelăciune. -

C’è chi, parlando inconsultamente trafigge come spada, ma la lingua de’ savi reca guarigione.

Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare. -

Il labbro veridico è stabile in perpetuo, ma la lingua bugiarda non dura che un istante.

Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decît o clipă. -

L’inganno è nel cuore di chi macchina il male, ma per chi nutre propositi di pace v’è gioia.

Înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul, dar bucuria este pentru ceice sfătuiesc la pace. -

Nessun male incoglie al giusto, ma gli empi son pieni di guai.

Nicio nenorocire nu se întîmplă celui neprihănit, dar cei răi sînt năpădiţi de rele. -

Le labbra bugiarde sono un abominio per l’Eterno, ma quelli che agiscono con sincerità gli sono graditi.

Buzele mincinoase sînt urîte Domnului, dar ceice lucrează cu adevăr îi sînt plăcuţi. -

L’uomo accorto nasconde quello che sa, ma il cuor degli stolti proclama la loro follia.

Omul înţelept îţi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia. -

La mano dei diligenti dominerà, ma la pigra sarà tributaria.

Mîna celor harnici va stăpîni, dar mîna leneşă va plăti bir. -

Il cordoglio ch’è nel cuore dell’uomo l’abbatte, ma la parola buona lo rallegra.

Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte. -

Il giusto indica la strada al suo compagno, ma la via degli empi li fa smarrire.

Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună, dar calea celor răi îi duce în rătăcire. -

Il pigro non arrostisce la sua caccia, ma la solerzia è per l’uomo un tesoro prezioso.

Leneşul nu-şi frige vînatul, dar comoara de preţ a unui om este munca. -

Nel sentiero della giustizia sta la vita, e nella via ch’essa traccia non v’è morte.

Pe cărarea neprihănirii este viaţa, şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte. -