Proverbs 29

Hvo Nakken gør stiv, skønt revset tit, han knuses brat uden Lægedom.

Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor, va fi zdrobit deodată şi fără leac. -

Er der mange retfærdige, glædes Folket, men råder de gudløse, sukker Folket.

Cînd se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar cînd stăpîneşte cel rău, poporul geme. -

Hvo Visdom elsker, glæder sin Fader, hvo Skøger omgås, bortødsler Gods.

Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea. -

Kongen grundfæster Landet med Ret, en Udsuger lægger det øde.

Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte. -

Mand, der smigrer sin Næste, breder et Net for hans Fod.

Cine linguşeşte pe aproapele său, îi întinde un laţ supt paşii lui. -

I sin Brøde hildes den onde, den retfærdige jubler af Glæde.

În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură. -

Den retfærdige kender de ringes Retssag; den gudløse skønner intet.

Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s'o priceapă. -

Spottere ophidser Byen, men Vismænd, de stiller Vrede.

Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mînia. -

Går Vismand i Rette med Dåre, vredes og ler han, alt preller af.

Cînd se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot rîdă, căci pace nu se face. -

De blodtørstige hader lydefri Mand, de retsindige tager sig af ham.

Oamenii setoşi de sînge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa. -

En Tåbe slipper al sin Voldsomhed løs, Vismand stiller den omsider.

Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpîneşte. -

En Fyrste, som lytter til Løgnetale, får lufter gudløse Tjenere.

Cînd celce stăpîneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sînt nişte răi. -

Fattigmand og Blodsuger mødes, HERREN giver begges Øjne Glans.

Săracul şi asupritorul se întîlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amîndoi,

En Konge, der dømmer de ringe med Ret, hans Trone står fast evindelig.

Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie. -

Ris og Revselse, det giver Visdom, uvorn Dreng gør sin Moder Skam.

Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. -

Bliver mange gudløse tiltager Synd; retfærdige ser med Fryd deres Fald.

Cînd se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea. -

Tugt din Søn, så kvæger han dig og bringer din Sjæl, hvad der smager.

Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului. -

Uden Syner forvildes et Folk; salig den, der vogter på Loven.

Cînd nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frîu; dar ferice de poporul care păzeşte legea! -

Med Ord lader Træl sig ikke tugte, han fatter dem vel, men adlyder ikke.

Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n'ascultă. -

Ser du en Mand, der er hastig til Tale, for en Tåbe er der snarere Håb end for ham.

Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult dela un nebun decît dela el. -

Forvænner man sin Træl fra ung, vil han til sidst være Herre.

Slujitorul pe care -l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu. -

Hidsig Mand vækker Strid, vredladen Mand gør megen Synd.

Un om mînios stîrneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate. -

Et Menneskes Hovmod ydmyger ham, den ydmyge opnår Ære.

Mîndria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. -

Hæleren hader sit Liv, han hører Forbandelsen, men melder intet.

Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul, şi nu spune nimic. -

Frygt for Mennesker leder i Snare, men den, der stoler på HERREN, er bjærget.

Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n'are dece să se teamă. -

Mange søger en Fyrstes Gunst; Mands Ret er dog fra HERREN.

Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpîneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.

Urettens Mand er retfærdiges Gru, hvo redeligt vandrer, gudløses Gru.

Omul nelegiuit este o scîrbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scîrbă înaintea celor răi.