Job 29

addidit quoque Iob adsumens parabolam suam et dixit

Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

quis mihi tribuat ut sim iuxta menses pristinos secundum dies quibus Deus custodiebat me

,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

quando splendebat lucerna eius super caput meum et ad lumen eius ambulabam in tenebris

cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

sicut fui in diebus adulescentiae meae quando secreto Deus erat in tabernaculo meo

Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

quando erat Omnipotens mecum et in circuitu meo pueri mei

cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

quando lavabam pedes meos butyro et petra fundebat mihi rivos olei

cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

quando procedebam ad portam civitatis et in platea parabant cathedram mihi

Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

videbant me iuvenes et abscondebantur et senes adsurgentes stabant

tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

principes cessabant loqui et digitum superponebant ori suo

Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.

vocem suam cohibebant duces et lingua eorum gutturi suo adherebat

Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

auris audiens beatificabat me et oculus videns testimonium reddebat mihi

Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

quod liberassem pauperem vociferantem et pupillum cui non esset adiutor

Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

benedictio perituri super me veniebat et cor viduae consolatus sum

Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

iustitia indutus sum et vestivit me sicut vestimento et diademate iudicio meo

Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

oculus fui caeco et pes claudo

Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

pater eram pauperum et causam quam nesciebam diligentissime investigabam

Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

conterebam molas iniqui et de dentibus illius auferebam praedam

Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

dicebamque in nidulo meo moriar et sicut palma multiplicabo dies

Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

radix mea aperta est secus aquas et ros morabitur in messione mea

Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

gloria mea semper innovabitur et arcus meus in manu mea instaurabitur

Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`

qui me audiebant expectabant sententiam et intenti tacebant ad consilium meum

Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

verbis meis addere nihil audebant et super illos stillabat eloquium meum

După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

expectabant me sicut pluviam et os suum aperiebant quasi ad imbrem serotinum

Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

si quando ridebam ad eos non credebant et lux vultus mei non cadebat in terram

Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

si voluissem ire ad eos sedebam primus cumque sederem quasi rex circumstante exercitu eram tamen maerentium consolator

Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.